Livada de Jeffrey Stepakoff | Recenzie 

Imagini pentru orchid Jeffrey Stepakoff
Synopsis:
Grace Lyndon este o tânără pe tocuri înalte, obsedată de munca ei, din Atlanta, care dezvoltă arome și gusturi spre a captiva simțurile. Dylan Jackson este un bărbat văduv, care-și crește singur fetița și muncește din greu la livada lui de meri din nordul Georgiei. Când Grace gustă întâmplător dintr-un măr cules din pomii lui Dylan, viața amândurora se schimbă pentru totdeauna. Hotărâtă să afle proveniența mărului, Grace pornește la drum în toiul nopții, și vă găsi nu doar o superbă livadă de munte, ci și pe bărbatul misterios care o deține.

Părerea mea:
Am căutat pentru câte zile o carte care să mă scoată din starea melancolică în care mă aflu, după evenimente triste din viața mea și seriale vizionate în același ton. Din fericire am descoperit în bibliotecă acest roman și pentru câteva ore bune am fost transportată într-un alt spațiu, am trăit o altă viață. Grace este genul de femeie independentă de succes pe care poate o vedem la TV și ne stârnește admirația, poate e genul de femeie care ne-am dori să devenim. Este hotărâtă, știe ce vrea și nu acceptă un „Nu” atât de ușor, dar mai presus de toate nu este pregătită să se compromită pentru profit. Trebuie să fie pentru binele suprem. Iar Dylan este bărbatul care îi împărtășește aceste convingeri și, deși a pierdut elementul cheie din viața lui, nu și-a pierdut speranța că familia lui va fi din nou întreagă la un moment dat.
Aceasta este aproape orice poveste de dragoste pe care ați citi-o, dacă nu ar avea aromele, gusturile ce îți răsfață papilele gustative. Îți dă o stare de bine, îți amintește de vremurile bune, de copilărie și într-o anumită măsură te face să crezi în destin. Are toate aceste lucruri minunate care te pot ajuta să uiți de realitatea zilelor pe care le trăim, așa cum am simțit și eu nevoia să evadez. Mi-a amintit cu drag de momentele din copilărie în care aveam buzunarele pline de mere și mestecam neîncetat câte unul între jocurile din fața blocului și cât de greu găsesc astăzi un măr atât de bun.
Deși mi-au plăcut enorm de mult ambele personaje principale, preferata mea este Carter, fiica lui Dylan, o puștoaică foarte inteligentă de 10-11 ani care își exprimă atât de direct și de convingător părerile încât nu poți să nu zâmbești la schimbul de replici între ea și tatăl său. Este adorabilă.
Dacă nici asta nu este de ajuns, din punctul meu de vedere cartea poate fi ușor comparată cu romanele de dragoste ale lui Nicholas Sparks pe care le citesc mereu cu plăcere și, dacă ceea ce v-am spus până acum vă face cu ochiul, v-o recomand cu drag.

Rating:

5 fluturi din 5

Citate:

„Ploaia măruntă tocmai se oprise, iar livada mirosea a lemn ud și a fructe coapte. Era un parfum puternic, amețitor, care nu se compara cu nimic. S-a întins și S-a uitat la un măr mare de pe o creangă. Mărul era strălucitor și curat, și asta l-a făcut să dea din cap. „
„Pe marginea delușorului era un copac care arăta diferit de ceilalți. Crengile erau mai groase și mai înalte și erau răsucite de bătrânețe. Grace s-a uitat la el și a văzut o cicatrice lungă și neagră în scoarța pomului. Aceasta se întindea până la baza copacului, care pătrundea în pământ. Peste rană începuse să crească scoarță nouă, dar se vedeau peste tot urmele arsurii. Fusese lovit de trăsnet. Și cu toate acestea, bătrânul pom era plin de fructe bucălate, chiar mai mari decât merele din alți copaci. ”
„Și pentru un moment și-a dat seama cât de profundă era legătura lui cu livada. Era mai mult decât un loc unde creșteau fructe. Era un mod de viață. Era o lume de care îi păsa. „

The Queen’s Gambit |o nouă serie Netflix

Gambitul Damei este povestea lui Beth Harmon (Anya Taylor-Joy), o fetiță minune crescută într-un orfelinat după moartea mamei sale. Aceasta descoperă întâmplător șahul și devine pasionată până aproape de obsesie, deși inițial nu cunoaște nimic despre acest joc. Gambitul reprezintă o strategie în șah prin care se sacrifică un pion la începutul jocului pentru a căpăta avantaj în atac, fiind una dintre strategiile preferate de Beth.

Tânăra noastră nu se abate de la nimic pentru a-și atinge scopurile, atitudine care o face extrem de interesantă și interesul ei de cele mai multe ori gravitează în jurul șahului, prin care ea simte că deține controlul și se bucură de starea de bine pe care i-o produce câștigul.

Acțiunea are loc în anii ’60 și o urmărim pe Beth pe parcursul mai multor ani, cum se dezvoltă și devine dintr-o fetiță tăcută și subtirica, într-o femeie în toată splendoarea, care își cunoaște și își folosește atuu-rile. Deși este introvertită, șahul o scoate din cochilie și o face îndrăzneață, curajoasă până la pragul de risc și o aruncă pe căi periculoase care ar produce probleme și ar debusola orice persoană.

Actrița principală este excepțională și interpretează foarte bine rolul, este o plăcere să o urmărești pas cu pas, depășind obstacole și uimind lumea cu talentul ei. Îți transmite cu ușurință pasiunea pentru șah și aștepți parcă să prinzi și tu o frantura din agerimea ei dacă ești suficient de atent.

Serialul are un singur sezon cu 7 episoade de aproximativ o oră fiecare, cu o evoluție treptată a acțiunii și a personajelor, fără a părea grăbită sau forțată. Avem de asemenea parte din când în când de amintiri din primii ani de viață când Beth locuia alături de mama sa și descoperim anumite lucruri care și-au pus amprenta asupra ei. Urmărim relațiile ei cu cei din jur, cu care interacționează des, de la care împrumută anumite obiceiuri, fără a lua în considerare moralitatea și consecințele acestora, de care pur și simplu nu ține cont.

Serialul are la bază cartea cu același nume scrisă de Walter Tevis și apărută în 1963, carte care nu a fost niciodată continuată deoarece autorul a murit la scurt timp după publicare. Chiar mă gândesc să caut cartea la un moment dat, deoarece am citit niște recenzii foarte bune în care era lăudată și sunt curioasă.

6f61442a112c48a11f36c4d8e5b48cf8

Dintre personajele importante: Harry Melling (Harry Potter) este Harry Beltik, Thomas Brodie-Sangster (Game of Thrones, Maze Runner) este Benny Watts, Jacob Fortune-Lloyd (Medici) este D.L. Townes, trei dintre bărbații care o influențează pe Beth în cariera ei și care au avut un rol în viața ei la un moment dat, iar Isla Johnston este cea care o interpretează pe Beth în copilărie.

Recomand cu drag serialul, este unul dintre cele mai bune pe care le-am urmărit în ultima perioadă și deși în momentul în care scriu aceste rânduri încă nu am văzut ultimele 3 episoade, știu deja că îmi doresc o continuare…de care nu cred însă că o să avem parte, dar avem timp să sperăm.

Voi ați văzut seria?

– Diana

Misterul regelui. Despre scris de Stephen King

Synopsis:

Când Stephen King s-a hotărât să scrie o carte despre viața sa, un accident rutier i-a pus viața în pericol. În timpul convalescenței, scriitorul descoperă simbioza din ce în ce mai puternică între scris și viață. Rezultatul: această carte neobișnuită și genială, în același timp eseu despre creația literară și povestire autobiografică. Dar mai ales revelația acestei alchimii care este inspirația.

Încă o dată Stephen King ne arată că este mai mult decât un maestru al thrillerului: un mare scriitor.

Părerea mea:

Genul horror nu este printre preferatele mele, de fapt în mod obișnuit evit acest gen dacă este să fiu sinceră. Nu îmi este teamă, nu am coșmaruri (cel puțin nu am avut până acum), dar faptul că sunt enorme mă face sa mă gândesc de două ori înainte să mă apuc de vreuna din cărțile lui King. Până acum de la Stephen King am citit Carrie, care nu m-a impresionat foarte tare, (dar fiind primul roman publicat nu pot să fiu extrem de critică) și de curând Dolores Claiborne care mi-a plăcut foarte mult. Fiind o împătimită a cărților despre scris mi-am promis că trebuie să o citesc și pe aceasta… și a fost cea mai bună decizie pe anul acesta.

Este îmbinarea fericită dintre un jurnal și un ghid clar și concret al unor idei și sfaturi pe care cei care s-au gândit vreodată să scrie le pot pune în practică extrem de ușor. Nu se vrea a fi întortocheat, complicat, ambiguu, iar acest lucru mi-a plăcut enorm de mult. Prin exemplele sale, atât din operele proprii, cât și din autorii săi favoriți, el reușește să explice cursul gândirii sale, iar noi, cititorii să ne însușim principiile sale. În plus, se citește foarte repede, fiindcă nu are nici prea multe pagini. Deși a apărut cândva în 2000, cartea este relevantă și în prezent, de fapt nici nu mi-aș fi dat seama de acest lucru. Este general valabilă și probabil va fi întotdeauna.

La început facem cunoștință cu Stephen omul, cu începuturile sale și cu ceea ce îl definește și ce folosește el ca inspirație, repere, motivație. Cum a descoperit această plăcere, talentul și ce a trebuit să facă pentru a cultiva acest talent. Vreau să inserez câteva citate la care am de gând să revin, pentru a pătrunde puțin în mintea lui și pentru a înțelege mai bine de ce îi apreciez acest volum chiar dacă nu îmi sunt familiare toate cărțile lui.

Eu am citit varianta originală în engleză, dar am încercat să găsesc cât mai multe citate în română să vi le prezint, iar restul sunt în engleză.

Este o carte pe care o recomand dacă aveți nevoie de sfaturi, inspirație și ordine în gânduri. O zi frumoasă! – Diana

Citate:

Dacă vrei să fii scriitor, trebuie să faci două lucruri mai presus de toate: să citeşti mult şi să scrii mult.”

Când scrii nu este vorba să faci bani, să devii faimos, să ai parte de întâlniri, să ai succes la pat sau să-ţi faci prieteni. În cele din urmă, este vorba despre a îmbogăţi viaţa celor care îţi vor citi cartea şi a-ţi îmbogăţi propria viaţă, de asemenea.

„Amatorii stau pe loc şi aşteaptă să le vină inspiraţia. Noi, toţi ceilalţi, ne ridicăm şi ne apucăm de lucru.”

„Dacă nu ai timp să citeşti, nu ai timp (sau uneltele) pentru a scrie. Pur şi simplu.”

„Fiecare carte pe care alegi să o citeşti are propria sa lecţie sau propriile sale lecţii, şi, de cele mai multe ori, cărţile proaste te învaţă mai multe decât cele bune.”

„Drumul spre iad este pavat cu adverbe.”

„The object of fiction isn’t grammatical correctness but to make the reader welcome and then tell a story . . . to make him/her forget, whenever possible, that he/she is reading a story at all.

„Writing is a lonely job. Having someone who believes in you makes a lot of difference. They don’t have to make speeches. Just believing is usually enough.”

„[…] put your desk in the corner, and every time you sit down there to write, remind yourself why it isn’t in the middle of the room. Life isn’t a support-system for art. It’s the other way around.”

Notă:

5 fluturași din 5
love yo shelf

books. diversity. really bad puns.

Reads and Thoughts

Shut up! I'm reading!

AlittleofAll

See the world through the eyes of someone else, things and words that inspire me are here for you.

Book my passion

Schimband gandirea iti schimbi viata...

TeaTime with Lilly

let's have a cup of words

Books and Stuff

Blog despre cărți, viață și povești

Three Raven Feathers

Light is easy to love. Show us your darkness.

Substitut

Roman Distopic de L. I. White

World Of Books Web

Blogul unde iubitorii de cărți se întâlnesc

Ring of Gyges

lumea mea

Devoratorul de cărți

A word is dead when it is said,some say.I say it just begins to live that day.

TraVia.Ro

"Înțelepciunea și inteligența Universului iți stau la dispoziție." – Louise L. Hay

A little place of library called home

“The mountains are calling and I must go.” ― John Muir

Bookcaffe

Citesc, pentru că viața mea nu îmi ajunge - Fernando Pessoa

%d blogeri au apreciat: