Prima mea poezie ever ;))

P oti spune usor: s-a terminat,
R amai, insa, acelasi copil, deziluzionat,
I eri erai fericit, acum plangi,
E terna durere, te loveste si te frangi.
T aci, preferi sa te afunzi in singuratate,
E ste mai bine cand vantul nu bate,
N imic nu mai pare la fel, si nu mai este
I ubirea te-a lasat gol, a ramas doar o poveste
A unor amintiri si greu vei mai trece peste.

Mult succes!!

  Va urez succes tuturor celor care o sa dea probele de bac zilele astea si va tin pumnii!!!
  Sper sa se termine cu bine si sa ne putem bucura de mult asteptata vacanta  …
  INCA PUTIN…SI APOI…LIBERTATE!!!
  I can’t wait!
  Mult spor maine! Va pup!

Frica de examene…!

   Cu cat se apropie ziua de luni, cu atat ma panichez mai tare… Nu pot dormi, nu pot comunica cu cei din jurul meu. Vreau sa fiu lasata in pace. Sa nu simt ca timpul trece atat de repede. Voi cum va simtiti sau…cum v-ati simtit? Sau poate ca numai eu sunt astfel…. Chiar sunt curioasa cat de anormala sunt…  
   Si ai mei spun „Treci si mai invata!”…Nu-mi mai aduceti aminte!!! Imi ajunge…Gata!
   Deci? Si voi aveti frica de examene? Sau sunt numai eu?

Partea a 11 – a

  Era atat de schimbată! Totuşi nu-mi venea sa cred ca acum o secundă avea aripi. Prezentul era şocant, mă izbea foarte tare, nu ştiam ce sa mai înţeleg. Dintotdeauna crezusem în puterea lui Dumnezeu, în îngeri si tot ceea ce tine de lumea spirituală, însă noile cunoştinţe mă înspăimîntau. 
   – Eşti înger, Elena? am întrebat, cu toate ca ştiam deja răspunsul.
   – Da. Îmi pare rău ca nu am putut sa-ti spun, nu erai pregătita. Sarcina mea a fost sa am grija de tine. Asta nu este prima data cînd încearcă sa pună mana pe tine.
   – Adica? Apoi am privit-o, asteptand raspunsul.  
   – Cînd ne-am întîlnit prima data, Caroline…Bărbaţii aceia din parc veneau dupa tine. Erau demoni.
   – Poftim?…Dar tu m-ai ajutat sa scap. 
   – Exact. 
   – De ce eu? Daca nu pot face fata la aceste incercari? Sunt doar un simplu om..nu ma pot lupta cu raul…
   – Sigur ca poti. Ti-au fost date la nastere…aceste puteri. 
   – Si tu mi-ai fost prietena…doar pentru ca ai fost trimisa. Nu te-as fi intalnit altfel, nu?
   – Probabil ca nu, dar ma bucur ca eu am fost cea care a avut grija de tine. Esti o prietena excelenta. 
   – Daca asta vine din partea unui inger ar trebui sa ma simt flatata…
   Ma bucuram sa o am alaturi din nou. Elena fusese prietena mea pana in clasa a 4 – a, cand a disparut fara stire. Abia peste luni de zile am primit o scrisoare din partea ei, cerandu-si iertare, dar ca trebuise sa se mute din oras cat mai repede din cauza unei probleme de familie. 
   – Sunteti gata? ne-a strigat Brittany, urcandu-se in masina. 
   – Acum venim, i-a raspuns Elena. 
   – Vino cu mine. 
   Apoi imi intinse o piatra de culoare alba, stralucitoare.
   – Ce este piatra asta?
   – Este piatra lunii. Poart-o mereu cu tine. Te va apara de duhurile noptii. Mi-e teama ca o sa ai parte de un drum lung si periculos de acum incolo. Eu trebuie sa ma intorc in Rai, au nevoie de mine acolo. O sa ne revedem intr-o buna zi. Ai grija de tine. Ma bucur ca te-am revazut, Care.
   – Si eu, Elena. 
   Apoi lacrimile au inceput a-mi curge siroi. Nu m-am putut abtine. Am imbratisat-o pentru cateva secunde si aratandu-mi ultimul ei zambet si-a luat zborul. 
   – In sfarsit. Urca-te tu in fata, langa mine. O sa stea Rachelle in spate.
   – Nu mai ai aripi! Super. 
   – Bine ai venit in lumea noastra.
   Dupa ce s-a urcat si Rachelle, Brittany a bagat in viteza si a apasat pe acceleratie. O noua aventura tocmai incepuse.  
   

Concurs de vara!

  Vreti sa castigati o carte? Tot ce trebuie sa faceti este sa intrati pe Traieste obsesia! si sa completati chestionarul (bineinteles si pentru mai multe detalii).
  Data limita: 1 august 2011.

  Castigatorii vor fi alesi prin tragere la sorti!
  Castigatorul cu numarul 1 va primi doua carti!
  Castigatorii cu numerele 2,3 si 4 vor primi o carte!
  
   Mult succes!!!!

Partea a 10 – a

   – Este fratele tau? am intrebat-o pe Rachelle, nevenindu-mi a crede.
   – Da… Din pacate, a ales calea cea rea pentru a capata din ce in ce mai multa putere. Este atat de lacom…
   – Ajunge cu vorbaria, Rachelle. Sunteti depasiti numeric. Renunta! Nu vreau sa te distrug, striga el furios.
   – Acum zici ca iti pasa? Cam tarziu.
  Lupta incepu fara alt avertisment. Eram atacati din toate partile. Un barbat inalt, blond si agil fusese lovit si ii sangera una dintre aripi foarte tare, insa nu se lasase batut inca. Brittany m-a apara cu trupul ei pentru a nu fi luata cu forta si avea numeroase zgarieturi. Pana la urma nu eram decat un om.
   – Concentreaza-te, Caroline! Tu poti opri totul. Incearca, te rog, pana nu este prea tarziu.

   – Bine, am rostit, nesigura. Nu mai facusem asta pana acum, asa ca as fi putut jura ca nu o sa fiu in stare.
   Mi-am golit mintea de orice mi-ar fi putut sta in cale si m-ar fi indepartat de telul meu. Am simtit in intreg corpul dorinta de a prelua controlul si de a-i salva pe noii mei prieteni. Demonii ar fi castigat, dar numai fiindca trisau. Il zaream in departare pe Blake atacand alaturi de un alt demon o fata cu mult mai putina putere decat ei. Nu era corect! 
   – Haide, Care. 
   – Imediat. 
   Atunci am inteles ce trebuia sa fac si am reusit. 
   – Ce se intampla? Nu ma pot misca! l-am auzit ca prin vis pe unul dintre ingerii rai.
   – Este Caroline, Derek, spuse Blake privindu-ma cu rautate. Retragerea! 
   Apoi, spre Rachelle:
   – Nu s-a terminat, surioara. Pe data viitoare, adauga el, dupa ce se inalta la cer si disparu. 
   Intr-o secunda am fost inconjurata de aripile ingerilor, imbratinsandu-ma. 
   – Ne-ai salvat, mi-a soptit una dintre fete cu zambetul larg pe fata, dandu-mi seama ca o mai vazusem undeva. 
   – Ma temeam ca nu o sa fie pot, mi-am recunoscut indoiala.  
   – Avem incredere in tine, Caroline! Bine ai venit printre noi. Va incepe o noua viata pentru tine. Trebuie sa ni te-alaturi, mi-a spus Rachelle. 
   – Cum ramane cu familia mea? Nu-i pot lasa singuri.  
   – O sa fie in siguranta, cativa ingeri ii urmaresc chiar in acest moment. 
   – Stiti ceva despre prietena mea, Lisa? dorindu-mi sa o stiu si pe ea in regula.
   – Avem nevoie de ea, asa ca o vei intalni cat de curand. Acum mergem sa-ti iei lucrurile. 
   Fata pe care mi-o amintisem vag se intoarse si se indrepta spre masina care o condusese pana mai devreme Blake.
   – Elena? am strigat-o, amintindu-mi. 
   – Chiar ma gandeam cand o sa-ti dai seama. 
                                   Va urma… 
     

Leapsa :X

Top 10 lucruri care imi plac:
   1. Sa dorm pana tarziu, indiferent daca sunt obosita sau nu…. sau sa lenevesc.
   2. Sa citesc fantasy, de unde mi se trage si pasiunea de a scrie astfel.
   3. Sa ma plimb (nu singura, bineinteles :D) si sa descopar cat mai multe locuri frumoase. 

   4. Sa dansez (mi se intampla de fiecare data cand aud muzica pe undeva). Mereu mi-am dorit sa fac un curs de dans sportiv.
   5. Sa ascult muzica (mereu, daca s-ar putea si in somn cu atat mai bine): dance, instrumentala, house, hip-hop…aproape orice, in afara de manele.
   6. Sa visez cu ochii deschisi (mai mereu) :p
   7. Sa-mi petrec timpul liber cu prietenul meu :X si cu prietenele mele.
   8. Filmele cu dansatori, de actiune si fantasy, desigur. 
   9. Sa scriu de fiecare data cand am prilejul tot felul de povesti din imaginatia mea (cat de poate de originala)
  10.Sa desenez portrete si peisaje. Astfel am castigat si cel mai mare fan: surioara mea 😛  
   
    Ii dedic aceasta leapsa Denisei, cu foarte mare drag.  

Partea a 9 – a

  Desi din departare pareau niste pasari, nu erau. Erau oameni…oameni cu aripi…ingeri. Nu mai vazusem pana acum ceva atat de frumos ca zborul lor. Un singur cuvant ar fi cuprins totul: divin. Incetul cu incetul, rand pe rand, coborau si se alaturau taberei. Cei negri lui Blake, iar cei albi lui Rachelle. Erau atat de multi! Intr-un tarziu am zarit-o si pe Brittany, dar parea o instrusa pentru ca se afla de cealalta parte, de partea noastra. Chipul ei trada incertitudinea, fusese o alegere foarte grea pentru ea, dar s-a decis intr-un final.
   – Ne-ai tradat! striga, infuriat Blake. Ti s-a dat a doua sansa si totusi

nu te-ai putut abtine.
   – M-am intors pentru tine, dar se pare ca nu mai reprezint nimic in ochii tai, ii raspunse tanara fata blonda, cu ochii in lacrimi. Nu meriti acest sacrificiu, Blake!
   – Inca nu ti-ai dat seama ca m-am folosit de tine? Ne erai folositoare pentru simturile tale, doar atat. Esti jalnica. 
   – Inceteaza, Blake. Nu o mai rani, am tipat, plina de revolta. Cine te crezi sa ii vorbesti astfel?
   – Usor, draga mea. I-am spus adevarul..iar daca acesta doare…putin imi pasa! Acum vino!
   – S-a terminat, interveni Rachelle. Caroline vine cu noi. La fel si Brittany. 
  Cand am privit-o din nou pe Brittany aripile sale se schimbasera in alb, un alb impecabil, ireal. Asadar, asta era motivul pe care o indragisem…era un inger bun, mereu a fost, insa dragostea pentru Blake ii intunecase gandurile si actiunile. 
   – Nu atat de repede. Doar nu credeti ca o sa va las sa plecati? Lordul are nevoie de fata, iar asta ma obliga sa fac orice pentru a o obtine. Vom lupta pentru ea daca este nevoie.   
   – Pentru scopurile lui marsave… a grait Rachelle cu subinteles. Cat o sa-i mai asculti mizeriile?
   – Mai bine zis, scopuri minunate. Ii sunt credincios…Asta tu nu intelegi.
   – Nu m-as fi asteptat la asta de la tine. Te-ai schimbat foarte mult.
   – Si ingerii se mai schimba, surioara…
                                  Va urma…          

Partea a 8 – a

  Mi se paruse doar o joaca inca de la inceput, dar ma loveam acum de realitatea cat se poate de cruda. Cine ar putea sa ma mai ajute? Blake va face tot ce-i sta in putinta pentru a nu se intampla. Era o situatie de viata si de moarte. Singurul lucru care ar schimba ceva era sa imi dau seama cum functionau puterile despre care imi vorbise Brittany…dar singura. Inca doua zile si era ziua mea…Oare nimeni nu prevazuse acesti demoni care pornisera in cautarea mea? O multime de intrebari si niciun raspuns.   
  Blake a oprit masina langa o cladire pustie cu o singura intrare care se vedea deschisa.
   – Trebuie sa merg pana la baie…Te rog.
   – Te astept inauntru. Gasesti tu un tufis, a rostit, facandu-mi cu ochiul. Daca ai nevoie de ajutor ma strigi…
  Apoi incepu sa rada intr-un mod care imi dadea fiori. Infatisare de inger si suflet de demon.
  Nici nu disparu bine din ochii mei, ca am fost impinsa in spatele unui copac de catre o forta foarte puternica.
   – Ce…?
   – Shh. Nu fa zgomot, te rog. Nu vreau sa te auda, mi-a vorbit o fata foarte mica de inaltime, dar extraordinar de frumoasa.
   – Cine esti? am intrebat. 
   – Imi cer scuze ca am intarziat. Teoretic nu am facut-o, doar ca mi-au luat-o inainte cei doi demoni.
   – Si tu esti? 
   – Numele meu este Rachelle, sunt ingerul tau pazitor. Asculta-ma, nu avem timp sa-ti povestesc tot.  
   – Puterile mele…, am incercat sa o fac sa inteleaga.
   – Stiu, pentru asta sunt aici. Pentru a-ti folosi aceste puteri trebuie sa te concentrezi foarte tare si sa iti doresti sa invingi raul. Si ce este mai important: Tine minte, nu esti singura. Ti se va parea floare la ureche dupa ce vei reusi prima data. Este parte din tine. 
  Apoi o voce se auzi. 
   – Ma gandeam ca nu o sa stai deoparte. Te-am avertizat o data, Rachelle. Acum o sa trec la fapte. O sa regreti ca ai venit.  

   – Incearca numai…
  Cerul s-a umplut dintr-o data de pasari negre si apoi albe.
   – Vad ca nu ai venit singura.
   – Nici tu. 
                      Va urma…

Partea a 7 – a

   Am ajuns intr-o jumatate de ora unde trebuia sa il intalnim pe Blake. Atunci am inteles atitudinea lui Brittany, cand a adus vorba despre el. Era un barbat superb: inalt si elegant, iar dedesuptul hainelor care il prindeau foarte bine, se afla un corp atletic si viguros. Nu mai intalnisem pana acum o astfel de perfectiune. Ochelarii pe care ii purta ii ascundeau ochii de un albastru de sidef. Abia dupa cateva minute mi-am dat seama ca nu imi luasesem privirea de la el si, incepuse sa imi zambeasca, dandu-si seama de efectul pe care il avea asupra mea. 

   – Bine ai venit, Caroline, mi-a soptit apropiindu-se din ce in ce mai tare. Imi pare bine sa te cunosc. Numele meu este Blake. Buna si tie, Brit.
   – Buna, am rostit eu si Brittany in acelasi timp, evident jignita ca fusese lasata la urma.
   – Haide, Caroline. In urmatoarele 3 ore trebuie sa fim la adapost. Va incepe. 
  Spunand acestea, m-a apucat de gat si m-a condus pana la masina adapostita de lumina soarelui dupa un copac urias, astfel ca nu o vazusem pana atunci. Brittany a ramas in spatele nostru, insa barbatul nu i-a mai adresat niciun alt cuvant. Se vedea ca era inca o palma peste fata pentru ea si imi parea sincer rau ca trebuia sa suporte indiferenta lui. 
   – Pa, Brittany. Sper sa ne mai vedem, i-am spus intorcandu-ma cu fata spre ea.
  Evident nu se asteptase la asta, deoarece mi-a zambit, rusinata.
   – Pa, Care. Ai grija de tine. 
  Abia mult mai tarziu, am reusit sa ii mai adresez cateva cuvinte noului meu gardian. Imi puteam da seama ca era mult mai rau decat ar fi putut fi Brittany si asta nu ma ajuta deloc sa evadez. Trebuia sa ii castig increderea intr-un timp foarte scurt si nu stiam daca imi va reusi. Curioasa, m-am trezit intreband:
   – Ce s-a intamplat intre voi? De ce te porti asa cu Brittany?
   – Vrei sa vezi daca ma voi purta la fel si cu tine? intreba, incercand sa ma impresioneze.
   – Nu, pentru ca nu se va intampla nimic intre noi. Vreau sa termin si sa ma intorc acasa.
   – Vad ca Brit nu ti-a spus intreaga poveste. Nu te vei mai intoarce pe lumea aceasta decat dupa ce razboiul se va termina. Avem foarte mult timp de petrecut impreuna – pana atunci, acasa nu va mai exista, mi-a spus zambindu-mi. 
   – Nu se poate…