Recenzie "Academia Vampirilor" (2) – Initierea de Richelle Mead

   Buna! Iata ca s-a terminat minunata vara si ne asteapta un nou an scolar sau universitar. Sunteti nerabdatori? Eu una sunt, foarte putin… Acum vom „vorbi” despre Academia Vampirilor, seria ce mi-a animat ultimul an de liceu :X…Enjoy! 


     Synopsis:
   Partea a doua a seriei prezinta aventurile din vacanta „necesara” la schi de Craciun, obligati fiind de ultimele evenimente ce zguduie lumea lor: crimele groaznice infaptuite de strigoi. Scurta prezentare de la inceput a lui Rose ajuta cititorul sa inteleaga cele intamplate in primul volum, fara a-l fi citit. 
   Initierea lui Rose este amanata in momentul in care un renumit dhampir este gasit mort de strigoi. Vacanta nu supara pe nimeni, mai ales ca petrec timpul intr-un hotel luxos si sunt protejati foarte atent de gardieni. Lissa este alaturi de noul ei iubit, Christian Ozera, mai tot timpul astfel ca Rose se apropie din ce in ce mai mult de Mason.
   Rose il va cunoaste pe Adrian, un tip foarte sarmant si nonconformist, ce va ramane alaturi de ea pana la sfarsitul seriei. Pentru a scapa de efectele spiritului, specializarea sa, asemeni Lissei, acesta bea si fumeaza foarte mult. Acesta isi da seama de sentimentele ei pentru Dimitri si ii va atrage atentia.
   Matusa lui Christian, Tasha, ii propune lui Dimitri sa ii fie gardian, ceea ce o face pe Rose sa o urasca putin cate putin, chiar daca nu pare o femeie rea. Pentru ca au nevoie de cat mai multi gardieni, apare si mama lui Rose (pe care nu o mai vazese de mult deoarece o abandonase cand era mica pentru a-si continua misiunea de gardian), astfel ca vor fi cateva altercatii (Rose va avea ochiul invinetit in timpul vacantei).  
   Noile atacuri provoaca din nou panica si doresc sa schimbe legile: astfel, dhampirii as putea  absolvi la varsta de 16 in loc de 18 pentru a suplini lipsa lor. Mason impreuna cu Eddie si Mia merg la Spokane cu autobuzul pentru a infrunta strigoii, iar Rose si Christian vor pleca dupa ei pentru a-i opri. Aici vor descoperi planul strigoilor de a omori fiecare familie regala din cele 12, dar nu reusesc sa se intoarca pentru ca sunt prinsi de Isaiah si Elena. 
   Cu greu vor scapa, insa Mason este ucis, de aceea Rose se va razbuna si ii va ucide cu sange rece. Dimitri va veni dupa ei si vor reveni la Academie. Rose va fi tatuata pentru fapta de vitejie si se va impaca cu mama ei, Janine. Legatura dintre ea si Dimitri este mult mai intensa, mai ales ca se lasa si el purtat de sentimente. 
    Parerea mea: 
   Aceasta serie este printre preferatele mele datorita replicilor amuzante intre personaje, ca sa nu mai vorbesc de Rose, care este dementiala. Am sorbit la propriu cartea, dorindu-mi sa-l cunosc mai bine pe Adrian Ivashkov, cel care reprezinta extrem de bine baiatul rece, dur, bantuit de un trecut intunecat., insa cu o inima mare. De asemenea, mai este Dimitri, pe care ni-l dorim toate (fetele). Sunt sigura ca o sa va placa volumul, de aceea vi-l recomand cu multa caldura. Il puteti gasi AICI.  
     Nota mea:5/5
   

    Cateva citate pe care le-am ales: (in engleza pentru ca eu asa am citit-o)

  • Dimitri: “Do not do that again.”
    Rose: “Don’t kiss me back then.”
  • „You can’t force love, I realized. It’s there or it isn’t. If it’s not there, you’ve got to be able to admit it. If it is there, you’ve got to do whatever it takes to protect the ones you love.” 
  • „There’s nothing worse than waiting and not knowing what’ll happen to you. Your own imagination can be crueler than any captor.” 
  • „You know what would help?” I asked, not meeting his eyes.
    „Hmm?”
    „If you turned off this crap music and put on something that came out after the Berlin Wall went down.”
    Dimitri laughted. „Your worst class is history, yet somehow, you know everything about Eastern Europe.”
    „Hey, gotta have material for my jokes, Comrade.” Still smiling, he turned the radio dail. To a country station.
    „Hey! This isn’t what I had in mind,” I exclaimed. I could tell he was on the verge of laughing again.
    „Pick. It’s one or the other.”
    I sighed. „Go back to the 1980s stuff.”
    He flipped the dail, and I crossed my arms over my chest as some vaguely European-sounding band sang about how video had killed the radio star. I wished someone would kill this radio.” 
  • „Not into older guys, huh?” asked Adrian once we were alone.
    „You’re imagining things,” I said. „Clearly, my stunning beauty has clouded your mind.” 
  • „Belikov is a sick, evil man who should be thrown into a pit of rabid vipers for the great offense he commited against you this morning.”
    „Thank you.” I said primly. Then, I considered. „Can vipers be rabid?”
    „I don’t see why not. Everything can be. I think. Canadian geese might be worse than vipers, though.”
    „Canadian geese are deadlier than vipers?”
    „You ever try to feed those little bastards? They’re vicious. You get thrown to vipers, you die quickly. But the geese? That’ll go on for days. More suffering.”
    „Wow. I don’t know whether I should be impressed or frightened that you’ve thought about all of this.” 
  • „That’s pretty hot,” he said.
    „Punching me in the eye?”
    „Well, no. Of course not. I meant the idea of getting rough with you is hot. I’m a big fan of full-contact sports.”
    „I’m sure you are.” 
  • „Everyone has light around them, except for you. You have shadows.” 
  • „Sweat isn’t a bad thing,” he said, leaning his head against the wall thoughtfully. „Some of the best things in life happen while your sweating. Yeah, if you get too much of it and it gets old and stale, it turns pretty gross. But on a beautiful women? Intoxicating. If you could smell things like a vampire does, you’d know what I’m talking about. Most people mess it all up and drown themselves in perfume. Perfume can be good…especially if you get one that goes with your chemistry. But you only need a hint. Mix about 20 percent of that with 80 percent of your own perspiration…mmm.” He tilted his head to the side and looked at me. „Dead sexy.” 
  • „I steeled myself for the next response. I knew it was going to be one of the Zen life lessons. […]
    Instead he kissed me.” 
  • „It’s okay. Everything’s going to be okay. You can let go of the sword.”
    „I can’t. I can’t leave him alone. I have to protect him.”
    „You have.” 
  • „The other problem in my life is Dimitri. He’s the one who killed Natalie, and he’s a total badass. He’s also pretty good-looking. Okay—more than good-looking. He’s hot—like, the kind of hot that makes you stop walking on the street and get hit by traffic.” 
  • „I think you smoke them so you have something to do while thinking up your next witty line.”
    He choked on the smoke, caught between inhaling and laughing. „Rose Hathaway, I can’t wait to see you again. If you’re this charming while tired and annoyed and this gorgeous while bruised and in ski clothes, you must be devastating at your peak.”
    „If by ‘devastating’ you mean that you should fear for your life, then yeah. You’re right.” I jerked open the door. „Good night, Adrian.”
    „I’ll see you soon.”
    „Not likely. I told you, I’m not into older guys.”
    I walked into the lodge. As the door closed, I just barely heard him call behind me, „Sure, you aren’t.” 

             Ce mai cititi? Va pregatiti de scoala? Va pup.           XOXO

Alta leapsa!

   Am primit ieri o alta leapsa de la prietena mea Larisa, careia ii multumesc. So, let’s begin:

    1. Luati cartea cea mai apropiata,deschideti la pag 18 si scrieti aici randul al patrulea.
– Nu e nimic amuzant, se rasti Aria, intorcandu-si brusc capul…
2. Fara se verificati cat e ora.
11:10

3. Verificati!
11:10  > Yuppy!! Am avut dreptate.

4. Cum sunteti imbracata?
Tricou si colanti.

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar..la ce va uitati?
La birou. 😛

6. Ce zgomot auziti inafara calculatorului?
Parintii mei vorbesc.


7. Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva.
Am fost la ziua prietenei mele ieri, Oana 😀

8. Ce ati visat ieri noapte.
Nu imi amintesc.

9. Cand ati ras ultima data?
Acum 5 minute.

10. Ce aveti pe pereti in camera unde sunteti?
Desene de-ale Lorenei, sora mea, si doua goblenuri inramate ale mamei mele ;)) 

11. Daca ati deveni milionar peste noapte, ce ati face cu banii?
Mi-as cumpara o casa cu o biblioteca uriasa. (ca la Frumoasa si bestia).

12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut? 
Un episod din Doctor House.

13. Ati vazut ceva neobisnuit azi?
Nu.       

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
Este interesant.

15. Spuneti-mi ceva ce nu stim inca.
Cand eram mica ma jucam cu paianjenii in cutiute :))

16. Care ar fi prenumele copilului dumnevoastra daca ar fi fetitita?
Maya.

17. Care ar fi prenumele copilului dumnevoastra daca ar fi  baiat?
Darius.

Dau mai departe leapsa:
si celor care o mai vor.
  

Leapsa!!

    Am primit aceasta leapsa de la Roxana. Sa incepem!

1. Sa incepem cu ceva simplu. Revista preferata. Argumentati.
A trecut destul de mult timp de cand mi-am cumparat ultima revista, dar pentru ca trebuie sa aleg una … o sa spun Bravo. 

2. Culoarea preferata.
Movul momentan, chiar daca se mai schimba uneori. 😛 

3. Serialul preferat.
Greu… greu. Bine – The nine lives of Chloe King. 

4. Emisiunea preferata.
Nu ma prea uit la Tv, dar atunci cand o fac prefer Dansez pentru tine. 

5. Cartea preferata.
Sunt atat de multe… Insa cea care imi ramane mereu in minte este Harry Potter, cartea copilariei mele.

6. Cantecul preferat.
Listen de Beyonce. 
 7. Filmul preferat. 
A walk to remember. 

8. Blogul preferat.
Hmm…nu am unul preferat, deci ramane al meu, ca sa nu supar pe nimeni. 

9. Cantaretul preferat.
Justin Timberlake.
10. Tara preferata.
China.
Leapsa o dau mai departe Larisei si celor care o doresc. 

Recenzie "Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay

   Vreau sa ii multumesc Roxanei pentru ca daca nu ar fi laudat aceasta carte (si credeti-ma, merita), probabil nu as fi citit-o decat foarte tarziu. Am terminat-o in aceeasi zi in care am inceput-o – nu m-a lasat inima sa o las din mana.
    Synopsis: 
   Cele doua povesti de viata, cea a lui Sarah din trecut si cea a Juliei din prezent, alterneaza pe durata romanului, actiunea avand loc in Paris.
   Sarah este fiica unei familii de evrei ce a luat parte la atrocitatile sistemului hitlerist. Desi de obicei acestia luau doar barbati si ii duceau in lagare, din data de 16 iulie 1942 atat femeile, cat si copiii au avut parte de aceeasi soarta cruda. Familia fetitei este alcatuita din mama sa, tatal sau si un fratior de patru ani, Michel. Pe Michel il incuie in ascunzatoare lor secreta, cu gandul ca se va intoarce a doua zi sa ii dea drumul, insa Sarah va reusi sa evadeze abia peste 2 saptamani, cand va fi prea tarziu. Evenimentele prin care trece, moartea fratelui ei, cat si a parintilor pe care nu ii va mai revedea niciodata, o marcheaza si nu le va uita pe tot parcursul vietii sale.

   Julia este o jurnalista americana ce ajunge sa locuiasca in Paris si sa se marite cu un francez, Bertrand. Relatia cu familia acestuia nu este foarte buna, bunica Mamé fiind singura de care reuseste sa se apropie. Seful ei ii da de scris un articol despre victimele comunismului din Franta din urma cu 60 de ani. Cu aceasta ocazie descopera ca o familie de evrei, chiar familia lui Sarah a stat in trecut in apartamentul pe care urma sa locuiasca cu sotul ei, lucru ce ii trezeste curiozitatea. Putin cate putin parcurge detaliile vietii lui Sarah pentru a o gasi, insa descopera ca nu mai este in viata.
  
    Parerea mea:      
   Cartea aceasta m-a impresionat, este tulburatoare prin scenele brutale care sunt prezentate in detaliu si lipsa milei pentru semenii nostrii. Soarta lui Sarah te va induiosa prin cruzimea sa, indiferent daca esti fata sau baiat. Daca aveti ocazia sa o cititi, nu ezitati! O sa va placa.   


    Citate:  

  • Gândeşte-te la lucruri frumoase, gândeşte-te la lucrurile care îţi plac, la toate lucrurile care te fac fericită, la toate acele momente speciale, magice, pe care ţi le aminteşti…
  • În acea viaţă tihnită, blândă, care părea atât de îndepărtată, fetiţa ar fi crezut-o pe mama ei. Pe vremuri credea tot ce-i spunea mama ei. Dar în această lume nouă şi aspră, fetiţa simţea că se maturizase. Se simţea mai bătrână decât mama ei. Ştia că celelalte femei spuneau adevărul. Ştia că zvonurile erau adevărate. Nu ştia cum să explice asta mamei ei. Mama ei devenise ca un copil.
  • Voia  o împingă la o parte pe mama eivoia ca aceasta  stea dreaptă şi i privească pebărbaţi plină de curaj nu mai tremure de fricăşi împiedice inima  bată în felul acelaca a unuianimal înspăimântatVoia ca mama ei  fie curajoasă.
  • Tatăl îl rugă  vină cu ell însoţeascăse ducea doar şi ia băiatul şi venea imediat înapoiPoliţistul îi ordonă  se dea din drumTatăl se întoarse la locul luiadus de spatePlângeaFetiţa luăcheia din mâna lui tremurândă şi o puse înapoi în buzunarOare cât va supravieţui fratele eise întrebaProbabil  încă o aşteaptăAvea încredere în eaavea încredere în ea fără reţinereNu suporta gândul frăţiorul ei o aştepta în intunericTrebuie  fie înfometatînsetatProbabil  i se terminase apaLa fel şibateria de la lanternăDar oriunde era mai bine ca aiciîşi ziseOrice era mai bine decât acest iad,duhoareacălduraprafuloameni care ţipauoameni care mureau.
  • Cum era posibil ca întregile vieţi să se schimbe, să poată fi distruse şi ca străzile şi clădirile să rămână neschimbate?
  • Ma simţeam prost faţă de Antoine. De ce-i plăcea lui Bertrand să mă facă să par americancă falsă, plină de idei preconcepute, mereu critică la adresa francezilor? Şi de ce stăteam acolo şi îi permiteam să îmi vorbească astfel? Cândva era amuzant. La începutul căsniciei noastre, asta fusese o glumă clasică şi îi făcea pe prietenii noştri americani şi francezi să râdă în hohote. La început.
  • Totul avea  fie bineUrma  se întoarcă repedetoţi aveau  se întoarcă în curândDar bărbatul era extrem de tristPe obraji îi curgeau lacrimilacrimi tăcute de neputinţă şi de ruşinepe care ea nu le înţelegea.
  • Ce „lucruri” mai precis? Şi ce însemnă „sigur”? Când o să fie lucrurile „sigure” din nou? Voia să afle la ce se referise cu „lagăr” şi „razie”, dar se temea să spună că trăsese de câteva ori cu urechea la discuţiile dintre părinţii ei. Aşa că nu îndrăznise să-l întrebe.
  • Ce se întâmplase cu fata frumoasă, cu chip proaspăt, din Boston, Massachussets? Femeia care mă privea din oglindă era la vârsta aceea cumplită între patruzeci şi cinci şi cincizeci de ani, o zonă tampon a încovoierii, a adâncirii ridurilor şi a apropierii furişe a menopauzei.
  • Ciudat, dar concierge se trezise deja şi îi aştepta la uşa apartamentului ei. Fetiţa observă o expresie ciudată, de satisfacţie, pe chipul femeii. Oare de ce arăta aşa, se întrebă, de ce nu se uita la mama ei sau la ea, ci numai la bărbaţi, ca şi cum n-ar fi vrut să o vadă pe ea sau pe mama ei, ca şi cum nu le-ar fi văzut niciodată în viaţa ei.
   Nota mea: 5/5

Partea a 23 – a

   Am privit-o cu tristete pe mama cum isi lasa ochii in jos si suspina, eliberata parca de acest secret ce o macinase. Stia acum ca o iubeam la fel ca mai devreme, cand nu imi spusese inca, si ca asta voi simti mereu indiferent de ce va face. 
   Tata intra tacut in camera, inchizand usa in urma sa. Incerca sa-si dea seama cum suportam vestea si daca ii invinuiam. Insa pentru mine nu conta. Imi zambi, bucuros ca eram in continuare fetita lui zambitoare si optimista. Poate nu mai aveam 10 ani, dar mai pastram inocenta si visarea. Ducea in bratele sale puternice o valiza in care se aflau, desigur, hainele mele, in aceleasi brate in care ma tinea atunci cand nu reuseam sa iau din vitrina cartea mea preferata cu povesti de Andersen. Acele vremuri imi pareau foarte indepartate. 
   – Trebuie sa o urmati pe Elena in continuare, i-am privit pe amandoi pe rand. Eu mai am cate ceva de facut. 
   – Dar credeam ca ai terminat…spuse mama, confuza. Nu ne putem intoarce acasa?
   – Vroiam sa va stiu in siguranta, imi era dor de voi. Asta e motivul pentru care sunteti astazi aici. Din pacate nu s-a schimbat nimic. Inca suntem in razboi cu demonii. 
   – Sigur trebuie sa faci tu asta? ma intreba tata, sperand sa ii spun ca nu. 
   Dar eu eram singura care putea schimba prezentul, doar eu. 
   Elena batu incet la usa pentru a nu deranja, apoi isi baga capul pe usa intredeschisa.
   – Plecam in 10 minute, anunta ea. Va astept jos. 
   – Multumim Elena, spuse mama. O sa venim imediat.
   Dupa ce i-am condus pana la masina si le-am facut cu mana in semn de ramas bun, Brittany se apropie de mine si imi vorbi:
   – Mi-a povestit Elena ce s-a intamplat cu parintii tai. Imi pare rau. Presupun ca doresti sa…
   – Da, vreau sa aflu cine a facut-o. Crezi ca m-ati putea ajuta? Este important pentru mine. 
   – Desigur, am auzit-o si pe Rachelle venind din spatele meu. Stiu cine este, trebuie doar sa il gasim. 
   – Atunci ce mai asteptam? Haideti!   
   – Cum ramane cu mine? intreba Lisa, bosumflata. 
   – Credeai ca am uitat de tine? i-am zambit eu. Sotul tau, Brian, o sa vina imediat. Si el este … 
   – Ce este? 
   – Inger…a soptit Rachelle.      

Rubrici noi!

   De astazi am de gand sa infiintez cateva rubrici noi pentru voi:

  1. Atentie, se canta! – unde voi posta melodii pe care le indragesc si cu o anumita semnificatie;
  2. Viata in imagini – cateva poze facute de mine;
  3. Placerea mea – filmul – va voi prezenta seriale si filme pe care le indragesc.

Sper sa va placa. Pupici.

      

    Partea a 22 – a

       Intr-adevar, ei erau. Ochii imi erau deja umeziti in clipa in care mama alerga sper mine si ma lua in brate. Cu siguranta nu intelegea prea bine ce se petrecuse in tot acest timp in care lipsisem de acasa, dar o recunoscuse pe Elena si cred era mai linistita ca era langa mine acum. Tata isi exprima la fel de greu sentimentele precum il stiam de atata timp, dar imi puteam da seama ca imi dusese si el dorul.

       – Esti bine, draga mea? m-a intrebat mama de indata ce am ramas singure in camera, in timp ce tata aducea inauntru bagajele mele. Ma bucur ca s-au gandit sa-mi aduca cateva haine, mai ales ca majoritatea pe care le aveam erau murdare. 
       – Da, mama. Nu era o minciuna. Eram bine acum, desi nu as fi putut spune acelasi lucru cu cateva zile in urma.
       – Nu-mi vine sa cred ca am vazut-o pe Elena. Mi-a povestit in mare prin ce ai trecut…ingeri, demoni. Mi se parea imposibil…pana mi-a aratat aripile. Sunt minunate!  
       – A fost o surpriza si pentru mine. Ce este mama? De ce ma privesti asa? S-a intamplat ceva? Privirea ei trada multa suferinta si neincredere. Raspunde-mi! 
       – Imi pare rau ca trebuie sa afli astfel. Daca ar fi fost dupa noi nu ai fi aflat niciodata, dar Elena m-a rugat. Sa stii ca vei fi mereu fiica noastra, unica noastra fiica.
       – Ce vrei sa spui cu asta? Nu inteleg.  
       – Nu suntem parintii tai naturali, Caroline. Jonas te-a gasit la usa casei noastre, cineva te lasase acolo. Aveai cateva luni atunci. In paturica care te invelea am gasit o scrisoare, o am la mine si ti-o voi arata. Din momentul in care te-am vazut, am stiut ca vei fi copilul nostru. Iarta-ma ca nu ti-am spus…imi era teama ca ne vei parasi…   
       Nu-mi venea sa cred ceea ce auzeam. Fusese greu pentru ei sa pastreze secretul atata timp, dar simteam ca sentimentele fata de mine erau cat de poate de sincere.
       – Nu conteaza, mama. Asta e motivul pentru care tata nu indrazneste sa intre in camera? 
       – Ii este si lui la fel de frica…sper ca ne vei ierta.
       – Mama! Parintii mei m-au abandonat, nu m-au vrut. Nu ma intereseaza. Voi sunteti parintii mei acum. 
       – Nu te-au parasit, scumpo. Au fost ucisi. 
       – Poftim?
       – Uite scrisoarea. 
       Am despaturit foaia de culoare bleu deschis pe care mi-a intins-o mama si am inceput sa citesc cu voce tare mesajul ce era scris pe ea cu litere ingrijite, usor inclinate. 


          Draga doamna,

        Imi pare rau pentru ceea ce voi face, insa nu am de ales. Aceasta este fiica mea cea iubita pe care sunt nevoita sa o parasesc inainte de vreme. Sotul meu a fost ucis in urma cu 2 zile si sunt sigura ca cei care au facut-o vor veni sa ma caute si pe mine, de aceea inainte sa se intample vreau sa ma asigur ca dragostea mea, Caroline, este in siguranta. 
       Va rog din tot sufletul sa aveti grija de ea ca si cum ar fi fata dumneavoastra, deoarece este deosebita si are un destin maret pe cale sa se indeplineasca. Stiu ca suna incredibil, dar are in manutele acelea mici pe care le vedeti soarta intregii omeniri. Sper ca va afla acest secret la momentul potrivit. 
       Va multumesc mult, 
                                          Mary 


    P.S. Spuneti-i ca o iubim mult, eu si tatal ei si ca vom veghea asupra ei de acolo de sus. 


       Cam atat dura linistea mea. Un gand nou imi invada acum mintea. Trebuia sa aflu cine imi omorase parintii. Era datoria mea.