Atentie, se canta! Sting – Fragile

O melodie pentru toate varstele despre viata, despre noi, oamenii…
Enjoy. Eu nu ma pot opri din Replay.
Anunțuri

Uninvited (I) de Amanda Marrone – Traducere 3

Capitolul 2



   Pe drumul spre scoala, Rachael m-a intrebat daca mereu am fost dificila sau daca imi pierdeam continuu bunul simt.  A fost o intrebare foarte buna, m-a pus pe ganduri. Vreau sa zic ce fel de persoana intreaga la minte l-ar fi lasat pe Michael Green sa o tine prizoniera in fiecare noapte? 
   Nu ar fi trebuit sa gasesc un plan ca sa scap pana acum? Si, mai presus de toate, cum a ajuns o fata ca mine sa se incurce cu Michael in primul rand?
   Bineinteles, Rachael nu se referea la discutiile zilnice cu Michael. Din cate stie ea, Michael este mort si ingropat, si din moment ce pune la indoiala sanatatea mea mintala, mai bine mi-as tine gura inchisa. 
   Am ras la ea, evitand intrebarea: „De ce este atat de greu sa iei telefonul si sa ma suni sau, mai important, pe Danny?”, in speranta ca va inceta, cu toate ca o cunosc foarte bine. De cand se inscrisese la cursurile de psihologie ale domnului Bell semestrul trecut, a devenit misiunea ei sa descopere toate posibilele probleme ale celorlalti si sa acorde sprijin si sugestii pentru imbunatatirea lor. Ea nu realizeaza ca prin faptul ca a participat la acel curs si ca si-a petrecut intreaga vara la biblioteca la sectia de ajutor reciproc, nu inseamna ca este calificata sa examineze prostiile tuturor.  
   De ce i-ar pasa ei ca am stricat lucrurile dintre mine si Danny din cauza ca am fost prea speriata sa il sun inapoi?
   Lisa a inteles fobia mea pentru apeluri telefonice. Ea nu s-ar fi comportat astfel daca nu as fi sunat. Nu vreau sa zic ca Lisa ma suna cand eram prietene, dar imi facea o lista cu ce aveam de facut pentru a scapa de frica mea si treaba ei era rezolvata. 
  Ma intreb ce fel de lista facea acum Lisa la dezintoxicare. Ma intreb daca o pot suna pe Lisa. Vreau sa-i spun ce necazuri am. Ca ma duc la scoala mahmura, ca vreau sa fiu alaturi de ea, pana la urma nu pentru astfel de lucruri este dezintoxicarea? Sa iti recapeti controlul?
   Vreau sa zic, nu m-am plans niciodata de imprejurari, dar pentru ca sunt fericita sa il vad pe Michael in ciuda partilor rele, sunt sigura ca imi asigura o camera la vreo clinica. Dar actuala mea problema (lipsa bunului simt) a inceput cand l-am cunoscut pe Michael sau cand s-a intors? Obisnuiam sa cred ca a fi iubita lui Michael este destinul, in loc de norocul prostesc cum era de fapt. Daca as fi acceptat sa sterg mesele la clubul din oras in locul ingrijirii gemenilor in acea vara cu siguranta nici nu as fi aparut pe radarul lui Michael. 
   Dar cum as fi stiut ca Michael Green se va muta in casa de langa Sam si Ethan? Poate sunt nebuna, dar nu sunt clarvazatoare. Si imi doresc sa-i fi lasat pe gemeni sa se uite in casa la desene animate in ziua in care s-a mutat, dar a trebuit sa il privesc pe noul vecin. 
   Tot ce imi amintesc acum este masina care a oprit din mers din care Michael a iesit si a ramas pe treptele din fata casei. Jur ca era mai luminos decat cerul de vara. A privit prin gradina, a dus lucrurile inauntru si apoi s-a intors spre noi si ne-a facut cu mana. Am inghetat de tot cand am realizat ca venea spre noi. El a sărit peste gardurile vii şi a mers pe gazon, iar baietii au fugit la Michael de parca era fratele lor mai mare ce se intorcea de la facultate!
   In cateva minute i-au spus programul foarte incarcat al parintilor lor, iubirea secreta pentru o fata de 8 ani de vizavi si de dozele de cocktail de fructe ascunse sub prispa lor in caz de urgenta. Mie mi-a luat 2 saptamani sa scot de la ei mai mult de un cuvant pentru fiecare raspuns. 
  Asa era toata lumea in jurul lui Michael. Era genul de persoana care te atragea in viata lui in momentul in care il intalneai si simteai ca il cunosti dintotdeauna. 
   Si seriosul Ethan – se comporta de parca a gasit un catelus cu care sa se joace si nu mai avea rabdare, aratandu-le tuturor. 
   I-a aparut un ranjet imens pe fata si l-a tarat pe Michael dupa el, in timp ce Sam s-a prabusit prin gradina, cautand o minge, strigand „Asteapta, nu pleca! Stiu sigur ca este una pe aici.” 

   Ar fi trebuit sa tip la Sam sa nu mai strice florile, dar nu am facut-o. Vroiam sa gaseasca o minge, deoarece nu vroiam ca Michael sa plece. 
  – Sunt Michael. Michael Green, a zis, zambindu-mi de parca as fi fost o persoana demna de acel zambet. Tu nu poti fi ruda cu cei doi, nu cu acei ochi minunati albastri.          
   Am fost impresionata ca intr-un timp atat de scurt a observat ca ochii mei sunt diferiti de cei ai gemenilor. Obrajii mei s-au aprins si speram sa nu se observe sub pielea bronzata. Imi amintesc de mirosul puternic de lotiune de nuca de cocos care il inconjura si cat imi doream sa fi avut mai mult timp sa ma imbrac in acea dimineata – mi-as fi dorit ca si eu sa miros ca el.
  – Sunt Jordan si acesti superactivi baietii de 9 ani sunt prea coordonati pentru a fi inruditi cu mine. Eu doar am grija de ei pe perioada verii. 
   Nu-mi venea sa cred ce calma paream cand inima mea batea atat de tare. Cum puteam sa ii vorbesc atat de usor creaturii minunate pe care nici macar nu o cunosteam? M-am intrebat mai tarziu asta, dar stiam deja raspunsul. Michael era de vina. Era magic. 
  – Da, rase Ethan. Speram sa avem parte de un baiat care sa ne supravegheze. 
   Sam a fugit pana langa Michael, spunand „Ea nu se pricepe sa arunce cu mingea.” A aruncat apoi mingea peste cap, iar Michael s-a aplecat si a lovit-o cu mana sa mare. 
  – Du-te departe, striga Michael. Abia si-a miscat mana, dar mingea s-a dus drept de partea cealalta a gradinii lui Michael. Asta o sa-i retina o vreme, zise el, razand cand gemenii au fugit sa aduca mingea. 
  – O sa te invat cum sa lovesti mingea daca o sa-mi arati locurile de pe aici, continua el, ridicandu-se. Mi-a facut cu ochiul apoi, luand cartea de pe prispa pentru a se aseza langa mine. A rasfoit-o putin, dupa care a pus-o cu atentie pe podeaua de lemn. Inveti la North Sore?
   Leaganul era mic, astfel ca pielea mi-a luat foc in momentul in care piciorul lui l-a atins pe al meu. Mirosul de cocos era pretutindeni.
  – Oh, da. O sa fiu junior. Orice semn de liniste a disparut. Vreau sa zic, piciorul lui era chiar langa al meu si presiunea imi crestea bataile inimii si imi ajungea pana la creier. 
  – Super. Am masina, dar am nevoie de un ghid. Vrei sa mergem sa dam o tura mai tarziu? Ai putea sa-mi arati imprejurimile orasului sau am putea iesi cu prietenii tai.  
   A inceput apoi sa se impinga cu piciorul, punand leaganul in miscare. Eram multumita de briza de aer care imi racea fata in timp ce cantaream invitatia lui. 
   Cum puteam sa il fac lui Michael cunostiinta cu prietenii mei? Rachael cu fustele ei scurte negre si ciorapi negri chiar si cand este frig afara. S-ar da la el si i-ar povesti cu cine s-a culcat  – in pat sau pe bancheta din spate sau in alta parte. Deja o vedeam jucandu-se prin parul lui saten. 
   Si Janine si Gabby? Chiar vroiam sa il las sa vada betiile lor, in timp ce cantau? Nu parea genul care ar fi apreciat astfel de comportament sau vreo melodie de pe Broadway cantata de ele.
  – Prietenele mele lucreaza noaptea. Ei bine, Rachael nu, dar ea…stii… este prinsa intr-o noua relatie de dragoste. As putea eu sa-ti arat imprejurimile. Termin treaba la cinci jumatate.
   Nu era chiar o minciuna, sa stii. Nu am mai vazut-o prea mult pe Rachael in ultimul timp – nu de cand s-a incurcat cu un ratat. Adica ce fel de fata normala de 20 de ani ar fi umblat cu un tip de 16 ani? Si Janine si Gabby erau ocupate sa lucreze la club. Am evitat doar sa mentionez ca ne intalneam de obicei dupa ce terminau lucrul ca sa bem ceea ce Gabby mai „pastra” de la bar. 
  – Bine, grozav. El a zambit si si-a asezat mana pe coapsa mea. Doar noi noi.
   A sarit dintr-o data in picioare si a prins mingea inainte sa se izbeasca de casa. Gemenii au fugit pe scari, sarind in jurul lui Michael si incercand sa o ia din mainile lui. Asta a fost tot. M-am indragostit de el in acea zi – a fost atat de usor. Totul cu privire la Michael era usor. Avea electricitatea asta in jurul lui. Doamne, ma ametea – ma orbea. Nu am vazut ce ma astepta. Cum am putut face asta? Ar fi trebuit sa fie evident inca de la inceput ca Micheal era prea important pentru cineva ca mine. Dar nu am realizat si am petrecut 2 luni alaturi de el; 2 luni glorioase pentru care platesc acum.                 

Recenzie "Moartea la Dallas" (2) – Charlaine Harris

    Synopsis:

   Sookie Stackhouse este din nou in pericol datorita afilierii ei cu vampirii, mai ales ca trebuie sa dea de urma unui vampir despre care toti cred ca a fost rapit. Vinovata de aceasta este organizatia Fratia Soarelui care are ca scop eliminarea neviilor prin orice mijloace, iar draguta noastra telepata este prinsa in acest razboi fara voia ei. 
   Actiunea are loc de aceasta data la Dallas (dupa cum se vede si din titlu) si porneste intr-acolo alaturi de Bill, din ordinul lui Eric, seful lui. Siguranta ei este indoielnica, mai ales dupa ce este injunghiata cu un tarus si este rapita.
   Oare va termina Sookie misiunea cu care a fost insarcinata? Vezi afla doar citind.


    Parerea mea:
   Dupa cum am mai spus m-am indragostit de aceasta serie, chiar da dependenta! Autoarea m-a surprins de fiecare data intr-un mod placut si m-a convins ca merita toata atentia si laudele acordate. Ador umorul personajelor, spiritul aventurii, personajele in sine si stilul de scriere. E molipsitoare, nu te mai poti opri. 
   Sfarsitul m-a pus de fiecare data pe jar si asteptam o continuareee urgent.
   Coperta este simpla, putin cam copilaroasa, dar de data aceasta se potriveste, semnificand calatoria cu avionul a lui Sookie si Bill spre Dallas. 
   O recomand celor care au citit primul volum si nu sunt convinsi, dar si celor care nu au citit deloc. Nu veti fi dezamagiti! 
    Nota mea: 5/5
    O puteti gasi: Aici (daca nu ati cumparat-o deja).

Achizitie (6)

   Buna! Ce mai faceti? Vroiam sa va spun si voua ca am mai adunat cateva carti noi pe care abia astept sa le citesc.

De la Libraria Online Libris am primit doua carti foarte frumoase:
Vladimir Nabokov – Lolita
si Guillaume Musso – Ce-as fi eu fara tine
Multumesc mult! 
De asemenea, nu m-am putut abtine sa nu cumpar urmatoarele doua volume din seria Vampirii Sudului: 4 si 5

Charlaine Harris – Moarta pentru toti

 si Mort de-a binelea.
Voi ce ati mai cumparat/primit? 
 XOXO


File din jurnal… – Despre viata.

Draga jurnalule,
   Privesc uneori pe strada la lumea care vine si pleaca si incerc sa imi dau seama de ceea ce gandesc. Unul este fericit, radiaza, iar altul este trist, priveste pierdut inainte sau cu ochii la pamant. Nu este deloc usor sa realizezi ce iti doresti, cu atat mai mult cu cat situatia fiecaruia dintre noi este diferita. Nu depinde de noi. Vreau sa cred ca totul este posibil, ca pot face ceea ce visez, ca voi reusi sa ma mentin cu zambetul pe buze. Dar am si perioade mai rele…

   Ce faci atunci cand ai nevoie de ajutor? Cand eram mica poate as fi raspuns ca am incredere ca cineva o sa ma ajute, dar nu mai sunt atat de sigura acum. Tata imi spune sa ma bazez doar pe mine, pe fortele mele, pentru ca lumea e necrutatoare cu cei slabi. Asa cum eram eu. 
   Cum am ajuns in aceasta situatie deplorabila? Usor de raspuns. Noi suntem cauza din pacate, iar efectul tot noi il simtim. De ce nu putem imparti ceea ce avem? Nu este de ajuns pentru fiecare? De ce nu reusim sa ne bucuram de binele celui de langa noi? De ce invidiem? De ce uram? De ce? De ce ne facem viata grea? Nici noi nu stim exact, doar ca nu ne putem abtine. 
   Mi s-a spus de multe ori ca sunt fraiera ca nu spun „nu” atunci cand imi este cerut sprijinul si pana de curand nu mi-am dat seama de ce. Ce e atat de gresit in a ajuta? Nimic pana acum, dar favoarea pe care o astepti, intr-o buna zi cand vei fi tu cel in necesitate, nu mai soseste…si astepti. Zadarnic. Am patit-o. Si nu doar o singura data. De mai multe ori. Totusi nu-mi pare rau. Am invatat un lucru despre viata asta pe care nu l-as fi cunoscut altfel: ca viata este un camp de lupta. Constant. Iar ca in fiecare lupta exista invingatori si invinsi. Depinde de tine cum preiei controlul. Bineinteles, nu doresc sa fiu o invinsa. Chiar si asa nu doresc sa calc in picioare oamenii pentru binele meu. Nu vreau si nu o voi face. Imi voi tine capul sus si voi actiona cum imi dicteaza inima. Poate credeti ca sunt visatoare, dar asta functioneaza pentru mine. Daca vreau ca lumea sa fie mai buna de ce sa nu incep de la mine?

                     Diana    

Fighting with the angels – Partea a 28 – a

   Oh, Doamne! Ma indragostisem de el? Sau erau doar puterile lui? Nu mai conta. Am deschis usor ochii si am constatat cu stupoare ca si el tinea ochii inchisi. Nu mai zburam, ne aflam pe acoperisul unei cladiri foarte inalte. Imi dadu drumul jos si ma trase mai aproape de el, pentru a ma opri sa ma indepartez.
  – Gata, am soptit infierbantata. Cred ca este destul de credibil.
  – Nu, imi raspunse el, cu o voce joasa. Te vreau doar pentru mine, Caroline.
  – Eu nu sunt asa, Blake. Nu te juca cu mine. Nu sunt o partida de o noapte. 
  – Nici nu ma gandeam la asta. 
   Apoi m-am trezit confuza, de parca cineva mi-ar fi varsat o cana rece de apa pe spate.
  – Am ajuns, zise el, schimband subiectul intentionat. Esti pregatita?
  – Da….Unde sunt ceilalti?
  – Doar cu credeai ca vin si ei, ranji el. Ne-ar fi dat de gol. 
   Avea dreptate, chiar daca acum nu ma mai simteam in siguranta. Daca discutasera inainte eu nu auzisem nimic despre asta. Acum ori niciodata.
  – Avem vizitatori, am auzit din departare un glas rece de ar fi inghetat-o si pe Craiasa zapezii. 
   Cand m-am intors l-am recunoscut pe Clarence, desi era prima data cand il vedeam. Nu putea fi confundat cu nimeni altcineva. Mi s-a oprit respiratia de teama si nu am scos niciun sunet. Blake a fost acela care m-a prezentat precum stabilisem. Nu stiam daca inghitise galusca, dar nici nu a lasat sa se vada daca suspecta ceva. 
   M-a privit pe toata durata conversatiei cu Blake, fortandu-ma sa-i zambesc cat mai des, dar cred ca mai degraba paream crispata si m-a intrebat daca ma simt bine.
  – Emotii, am rostit cu sfiala. Este o mare onoare sa va intalnesc, domnule. 
  – Te rog, spune-mi Clarence. Iti inteleg atitudinea. Adevarul este ca nu vin prea multe persoane pe aici, asadar cred ca l-ai vrajit foarte tare pe iubitul tau daca l-ai convins. Va rog sa ma scuzati acum, sunt in intarziere si nu mai pot sta. 
  – Iti multumesc atunci Clarence pentru timpul acordat. A fost o placere sa te cunosc.
  – De asemenea, domnisoara…
  – Claire. Doar atat.
   Am facut apoi o plecaciune in semn de respect, desi mai degraba i-as fi infipt un cutit in spate. Cu siguranta nu ar mai fi fost amabil daca ar fi stiut cine sunt. 
  – Blake….
  – Da, sefule.
  – Poti sa o mai aduci pe aici. Este simpatica.
   Obtinusem ceea ce doream intr-un timp foarte scurt si am fost bucuroasa sa pot pleca. Atmosfera din lumea aceasta era atat de apasatoare incat nu mai puteam astepta. L-am apucat pe Blake de mana si i-am facut semn din cap sa iesim de acolo. Nici ca se putea sa actioneze mai repede.  
   – Va urma –   

Din lipsa de timp…

   Buna! Am un mic anunt pentru voi. Deoarece nu voi mai reusi sa postez atat de des, m-am gandit sa fac un mic program orientativ al saptamanei pentru a ma ajuta. Astfel:

  LUNI – E timpul pentru o noua parte din povestioarele mele.
  MARTI – Nu ratati o noua recenzie!
  MIERCURI – My favourite actor/movie.
  JOI – Viata in imagini/ Atentie, se canta! 
  VINERI – Sfaturi practice (Astept propuneri! :D)
  SAMBATA – Un capitol tradus la alegerea voastra (va voi spune imediat despre ce este vorba). 
  DUMINICA – File din jurnal/ orice imi mai trece mie prin cap 😛


   Am observat ca va plac traducerile si ca sunt de ajutor unora dintre voi, de aceea in fiecare sambata voi posta un capitol dintr-o carte pe care v-o doriti sa o cititi, dar nu a aparut inca la noi si este in engleza. Tot ce trebuie sa faceti este sa imi spuneti titlul cartii respective si autorul, iar eu voi face o lista, astfel incat sa nu neglijez pe nimeni :P.
    Astept propuneri din partea voastra. Bafta multa! 
                   XOXO

Recenzie "Winnetou" – Karl May

   Buna. Din nou a trecut ceva vreme de cand nu am mai vorbit despre cartile din lista mea. Urmatoarea este, precum vedeti din titlu, Winnetou, scumpul meu indian de care incearca Lorena, sora-mea sa scape. Oricat am incercat, deocamdata cartile nu au nicio importanta pentru ea.

   Desi autorul german, Karl May, a scris numeroase capodopere, aceasta ramane preferata mea,  fiind si cea mai complexa dintre toate. Astfel, incepand cu aceasta poveste, am epuizat numeroase volume ce contureaza lumea Vestului Salbatic american.

   Winnetou este personajul principal, vestita capetenie a apasilor Mescalero, vazut prin ochii lui Old Shatterhand (cu numele adevarat de Charlie), un tanar neexperimentat ce porneste in cautarea aventurii si a unei noi lumi. „Povestitorul” se confunda astfel cu autorul, care desi a calatorit prin acele tinuturi, nu a trait toate peripetiile descrise in cartile sale. 
   Conflictele dintre omul alb si pieile rosii sunt detaliat conturate, subliniind faptele marsave de care sunt capabili primii pentru banii primiti in schimb. Charlie se ocupa cu construirea sinelor de tren care vor traversa teritoriile indienilor, lucru care ii deranjeaza pe acestia si le da un motiv de disputa. Intalnirea cu Winnetou este un punct important in maturizarea baiatului, fiind un model demn de urmat, prin cinstea, curajul, prietenia lui. Acesta ii va deveni frate de cruce si prieten apropiat, fapt ce il ajuta sa ia decizia corecta – trece de partea indienilor in razboiul ce se anticipa. Cu toate ca amandoi vor trece prin incercari repetate (uciderea tatalui si a surorii luii Winnetou), se vor revedea de fiecare data cu o bucurie de nedescris.
   Nu va zic mai mult pentru a va lasa pe voi sa va faceti o parere. Pot spune insa cu mana pe inima ca este o carte pe care as reciti-o din nou si nu m-as plictisi. Este o carte de aventura, plina de talcuri pentru cei in cautare de modele, si de ce nu si pentru cei varstnici. V-o recomand cu multa caldura si sunt sigura ca nu veti fi dezamagiti. 

O zi frumoasa in continuare. XOXO    
       

Viata in imagini – 3

  Cu toate ca facultatea imi mananca tot timpul, mai gasesc uneori prilejul sa imi petrec orele libere intre cursuri in parc sau pe Tampa (locuiesc in Brasov :P), chiar daca uneori intrec orice masura. De aceea, am revenit cu o serie noua de fotografii din noua mea viata de stundenta:

Cu puiul
 Sub Tampa…

La o prajitura…sa ne mai indulcim putin 😀 
 Care mai este viata voastra? Scoala si ???
XOXO
PS: Scuzati neclaritatea, pozele sunt facute cu telefonul.