Uninvited (I) de Amanda Marrone – Traducere 3

Capitolul 2



   Pe drumul spre scoala, Rachael m-a intrebat daca mereu am fost dificila sau daca imi pierdeam continuu bunul simt.  A fost o intrebare foarte buna, m-a pus pe ganduri. Vreau sa zic ce fel de persoana intreaga la minte l-ar fi lasat pe Michael Green sa o tine prizoniera in fiecare noapte? 
   Nu ar fi trebuit sa gasesc un plan ca sa scap pana acum? Si, mai presus de toate, cum a ajuns o fata ca mine sa se incurce cu Michael in primul rand?
   Bineinteles, Rachael nu se referea la discutiile zilnice cu Michael. Din cate stie ea, Michael este mort si ingropat, si din moment ce pune la indoiala sanatatea mea mintala, mai bine mi-as tine gura inchisa. 
   Am ras la ea, evitand intrebarea: „De ce este atat de greu sa iei telefonul si sa ma suni sau, mai important, pe Danny?”, in speranta ca va inceta, cu toate ca o cunosc foarte bine. De cand se inscrisese la cursurile de psihologie ale domnului Bell semestrul trecut, a devenit misiunea ei sa descopere toate posibilele probleme ale celorlalti si sa acorde sprijin si sugestii pentru imbunatatirea lor. Ea nu realizeaza ca prin faptul ca a participat la acel curs si ca si-a petrecut intreaga vara la biblioteca la sectia de ajutor reciproc, nu inseamna ca este calificata sa examineze prostiile tuturor.  
   De ce i-ar pasa ei ca am stricat lucrurile dintre mine si Danny din cauza ca am fost prea speriata sa il sun inapoi?
   Lisa a inteles fobia mea pentru apeluri telefonice. Ea nu s-ar fi comportat astfel daca nu as fi sunat. Nu vreau sa zic ca Lisa ma suna cand eram prietene, dar imi facea o lista cu ce aveam de facut pentru a scapa de frica mea si treaba ei era rezolvata. 
  Ma intreb ce fel de lista facea acum Lisa la dezintoxicare. Ma intreb daca o pot suna pe Lisa. Vreau sa-i spun ce necazuri am. Ca ma duc la scoala mahmura, ca vreau sa fiu alaturi de ea, pana la urma nu pentru astfel de lucruri este dezintoxicarea? Sa iti recapeti controlul?
   Vreau sa zic, nu m-am plans niciodata de imprejurari, dar pentru ca sunt fericita sa il vad pe Michael in ciuda partilor rele, sunt sigura ca imi asigura o camera la vreo clinica. Dar actuala mea problema (lipsa bunului simt) a inceput cand l-am cunoscut pe Michael sau cand s-a intors? Obisnuiam sa cred ca a fi iubita lui Michael este destinul, in loc de norocul prostesc cum era de fapt. Daca as fi acceptat sa sterg mesele la clubul din oras in locul ingrijirii gemenilor in acea vara cu siguranta nici nu as fi aparut pe radarul lui Michael. 
   Dar cum as fi stiut ca Michael Green se va muta in casa de langa Sam si Ethan? Poate sunt nebuna, dar nu sunt clarvazatoare. Si imi doresc sa-i fi lasat pe gemeni sa se uite in casa la desene animate in ziua in care s-a mutat, dar a trebuit sa il privesc pe noul vecin. 
   Tot ce imi amintesc acum este masina care a oprit din mers din care Michael a iesit si a ramas pe treptele din fata casei. Jur ca era mai luminos decat cerul de vara. A privit prin gradina, a dus lucrurile inauntru si apoi s-a intors spre noi si ne-a facut cu mana. Am inghetat de tot cand am realizat ca venea spre noi. El a sărit peste gardurile vii şi a mers pe gazon, iar baietii au fugit la Michael de parca era fratele lor mai mare ce se intorcea de la facultate!
   In cateva minute i-au spus programul foarte incarcat al parintilor lor, iubirea secreta pentru o fata de 8 ani de vizavi si de dozele de cocktail de fructe ascunse sub prispa lor in caz de urgenta. Mie mi-a luat 2 saptamani sa scot de la ei mai mult de un cuvant pentru fiecare raspuns. 
  Asa era toata lumea in jurul lui Michael. Era genul de persoana care te atragea in viata lui in momentul in care il intalneai si simteai ca il cunosti dintotdeauna. 
   Si seriosul Ethan – se comporta de parca a gasit un catelus cu care sa se joace si nu mai avea rabdare, aratandu-le tuturor. 
   I-a aparut un ranjet imens pe fata si l-a tarat pe Michael dupa el, in timp ce Sam s-a prabusit prin gradina, cautand o minge, strigand „Asteapta, nu pleca! Stiu sigur ca este una pe aici.” 

   Ar fi trebuit sa tip la Sam sa nu mai strice florile, dar nu am facut-o. Vroiam sa gaseasca o minge, deoarece nu vroiam ca Michael sa plece. 
  – Sunt Michael. Michael Green, a zis, zambindu-mi de parca as fi fost o persoana demna de acel zambet. Tu nu poti fi ruda cu cei doi, nu cu acei ochi minunati albastri.          
   Am fost impresionata ca intr-un timp atat de scurt a observat ca ochii mei sunt diferiti de cei ai gemenilor. Obrajii mei s-au aprins si speram sa nu se observe sub pielea bronzata. Imi amintesc de mirosul puternic de lotiune de nuca de cocos care il inconjura si cat imi doream sa fi avut mai mult timp sa ma imbrac in acea dimineata – mi-as fi dorit ca si eu sa miros ca el.
  – Sunt Jordan si acesti superactivi baietii de 9 ani sunt prea coordonati pentru a fi inruditi cu mine. Eu doar am grija de ei pe perioada verii. 
   Nu-mi venea sa cred ce calma paream cand inima mea batea atat de tare. Cum puteam sa ii vorbesc atat de usor creaturii minunate pe care nici macar nu o cunosteam? M-am intrebat mai tarziu asta, dar stiam deja raspunsul. Michael era de vina. Era magic. 
  – Da, rase Ethan. Speram sa avem parte de un baiat care sa ne supravegheze. 
   Sam a fugit pana langa Michael, spunand „Ea nu se pricepe sa arunce cu mingea.” A aruncat apoi mingea peste cap, iar Michael s-a aplecat si a lovit-o cu mana sa mare. 
  – Du-te departe, striga Michael. Abia si-a miscat mana, dar mingea s-a dus drept de partea cealalta a gradinii lui Michael. Asta o sa-i retina o vreme, zise el, razand cand gemenii au fugit sa aduca mingea. 
  – O sa te invat cum sa lovesti mingea daca o sa-mi arati locurile de pe aici, continua el, ridicandu-se. Mi-a facut cu ochiul apoi, luand cartea de pe prispa pentru a se aseza langa mine. A rasfoit-o putin, dupa care a pus-o cu atentie pe podeaua de lemn. Inveti la North Sore?
   Leaganul era mic, astfel ca pielea mi-a luat foc in momentul in care piciorul lui l-a atins pe al meu. Mirosul de cocos era pretutindeni.
  – Oh, da. O sa fiu junior. Orice semn de liniste a disparut. Vreau sa zic, piciorul lui era chiar langa al meu si presiunea imi crestea bataile inimii si imi ajungea pana la creier. 
  – Super. Am masina, dar am nevoie de un ghid. Vrei sa mergem sa dam o tura mai tarziu? Ai putea sa-mi arati imprejurimile orasului sau am putea iesi cu prietenii tai.  
   A inceput apoi sa se impinga cu piciorul, punand leaganul in miscare. Eram multumita de briza de aer care imi racea fata in timp ce cantaream invitatia lui. 
   Cum puteam sa il fac lui Michael cunostiinta cu prietenii mei? Rachael cu fustele ei scurte negre si ciorapi negri chiar si cand este frig afara. S-ar da la el si i-ar povesti cu cine s-a culcat  – in pat sau pe bancheta din spate sau in alta parte. Deja o vedeam jucandu-se prin parul lui saten. 
   Si Janine si Gabby? Chiar vroiam sa il las sa vada betiile lor, in timp ce cantau? Nu parea genul care ar fi apreciat astfel de comportament sau vreo melodie de pe Broadway cantata de ele.
  – Prietenele mele lucreaza noaptea. Ei bine, Rachael nu, dar ea…stii… este prinsa intr-o noua relatie de dragoste. As putea eu sa-ti arat imprejurimile. Termin treaba la cinci jumatate.
   Nu era chiar o minciuna, sa stii. Nu am mai vazut-o prea mult pe Rachael in ultimul timp – nu de cand s-a incurcat cu un ratat. Adica ce fel de fata normala de 20 de ani ar fi umblat cu un tip de 16 ani? Si Janine si Gabby erau ocupate sa lucreze la club. Am evitat doar sa mentionez ca ne intalneam de obicei dupa ce terminau lucrul ca sa bem ceea ce Gabby mai „pastra” de la bar. 
  – Bine, grozav. El a zambit si si-a asezat mana pe coapsa mea. Doar noi noi.
   A sarit dintr-o data in picioare si a prins mingea inainte sa se izbeasca de casa. Gemenii au fugit pe scari, sarind in jurul lui Michael si incercand sa o ia din mainile lui. Asta a fost tot. M-am indragostit de el in acea zi – a fost atat de usor. Totul cu privire la Michael era usor. Avea electricitatea asta in jurul lui. Doamne, ma ametea – ma orbea. Nu am vazut ce ma astepta. Cum am putut face asta? Ar fi trebuit sa fie evident inca de la inceput ca Micheal era prea important pentru cineva ca mine. Dar nu am realizat si am petrecut 2 luni alaturi de el; 2 luni glorioase pentru care platesc acum.                 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s