Concurs Libris (4)!!!!

   A trecut ceva timp de la ultimul concurs, asa ca m-am gandit sa organizez inca unul, sponsorizat de cei de la Libraria Online Libris, carora le multumesc mult.

   Regulament:
  1. Conditia principala este sa continuati povestea inceputa de mine (Trecutul dinaintea mea – partea 1) in cateva propozitii (minim 5). E alegerea voastra modul in care o veti face si in care gasiti un raspuns pentru intrebarea de la sfarsit.
  2. De asemenea, pentru a putea participa trebuie sa ma urmariti prin GFC.
  3. Daca ma urmariti si prin email (in partea dreapta, jos) veti primi 2 intrari in plus, precum si daca raspanditi vestea despre concurs (blog, Facebook, Twitter, etc.) veti primi pentru fiecare link cate 1 intrare in plus.

  Compunerea trebuie trimisa pe adresa mea de email dreams_link_didy@yahoo.com (compunere + nume, prenume, email + nume GFC + linkurile unde ati postat despre concurs). La subiect scrieti Concurs numarul 4, iar pentru inceput lasati un comment prin care ma anuntati ca doriti sa va inscrieti.   

   Premiul reprezinta bineinteles o carte in valoare de 40 de lei din partea celor de Libris.

   Intervalul de inscriere: intre 27 noiembrie si 5 decembrie, iar pe 6 decembrie (de Mos Nicolae) voi anunta fericitul castigator care va fi ales prin random de mine.  
   Va doresc multa inspiratie! Pentru orice intrebare ma puteti gasi pe adresa de mai sus sau aici, pe blog. 
 

Anunțuri

Recenzie "Lolita" – Vladimir Nabokov

   Am auzit numeroase zvonuri despre aceasta carte, Lolita, inainte de a o primi pentru recenzie de la Libraria Online Libris (Multumesc mult!), despre subiectul tabu pe care il abordeaza, pedofilia. Imi dau seama acum de ce pentru o lunga perioada de timp a primit atatea reactii negative din partea cititorilor, ingroziti de pasiunea obsesiva a unui barbat matur pentru o fetita de 12-13 ani.

    Synopsis:   
   Humbert Humbert este numele barbatului de 37 de ani care purta mereu in sufletul lui o simpatie exagerata pentru fetite, pe care le numea „nimfete”. Le urmareste mereu, oriunde merge, alaturi de bonele lor. Cand o intalneste pe Dolores, poreclita Lolita, careia trebuie sa ii fie profesor de franceza, se indragosteste pe loc de ea si recurge la orice metoda pentru a-i fi alaturi, ajungand sa se casatoreasca cu mama ei, Charlotte.
   Chiar daca este imorala aceasta alegere a lui, este curios de observat ca si tanara domnisoara ii raspunde avansurilor lui, pornind pe un drum al maturizarii precoce. Toate gandurile si pasiunea bolnava pe care le nutreste pentru copila le noteaza intr-un jurnal, acesta fiind singurul care il da de gol. Moartea intr-un accident de masina a mamei Lolitei, care ii citeste jurnalul, distruge orice posibilitate de a impartasi secretul celorlalti.
   Tristetea pe care o emana lectura acestui roman nu face decat sa sublinieze drama profunda pe care o traieste Humbert. 



    Parerea mea:
  
Este prima data cand citesc o astfel de carte. Am fost cu adevarat scarbita de atitudinea lui Humbert si de posibilitatea existentei unei mentalitati atat de bolnave a unui barbat. Povestea este destul de greu de digerat, dar mi-am dat seama in final ca este totusi una de dragoste, o confesiune mai exact, iar Lolita este un participant direct, cu toate ca exista multe impedimente morale.
   Stilul de scriere este tip jurnal, confesional, cum am mai spus, in care se impletesc jocurile erotice ale personajului principal.
   M-a socat foarte tare cand mi-am dat seama ca ajunge sa imi placa aceasta carte, pentru ca pornisem pe ideea ca Humbert merita doar dispret din partea mea.
   V-o recomand si voua, celor care doriti sa gustati putin din dramatismul unui om infrant de evenimentele coplesitoare din viata lui.

    Nota mea:  4/5
    O puteti cumpara de AICI (Libris). 

Trecutul dinaintea mea… – Partea 1

  Nu reusisem sa dorm foarte mult aseara, deoarece am fost chinuita de o durere apriga de stomac ce nu a incetat nici dupa ce am luat bine-cunoscuta pastila de aspirina. Abia spre dimineata am reusit sa inchid ochii pentru o jumatate de ora inainte sa imi sune ceasul pentru a pleca la scoala. Curat ghinion.
   Chiar daca hotarasem sa nu ma duc, gandul ca voi pierde recapitularea pentru teza la mate m-a convins sa ma imbrac imediat.
   Din fericire, clopotelul suna deosebit de repede, anuntand ca ziua se terminase. Eu insa nu eram complet treaza nici acum. Mi-am adunat cartile de pe banca, mi-am pus ghiozdanul in spate si am parasit clasa, sperand sa o prind pe Ella din urma. Doar ca scoala era goala si… inchisa.
  – Ce naiba? mi-am zis eu.
   Cu ochii intredeschisi si abia tarandu-mi picioarele m-am indreptat spre atelierul paznicului scolii, domnul B. pentru a descuia poarta de la intrare. L-am gasit intr-adevar acolo, sorbind cu sete dintr-un pahar cu un lichid galben-verzui.
  – Buna ziua, l-am salutat, scuzandu-ma parca pentru deranjul provocat. Usa este inchisa…As avea nevoie de cheie va rog. Daca nu va suparati.
  – Buna, Ema. Ce e cu tine la ora asta? m-a intrebat speriat. Nu ar trebui sa fii aici!
   Asta parea chiar ciudat chiar si pentru el.
   Domnul B. se ridica de pe scaun cu mainile tremurandu-i pe langa corp si se grabi sa ma conduca. Pe coridor se uita atent in dreapta si in stanga de parca s-ar fi asigurat ca nu ne vede nimeni, dar nu mai rosti niciun alt cuvant. Din cand in cand isi trecea mana brazdata de riduri prin parul carunt, incercand astfel sa scape de o mare problema.
   Dar eu tot nu intelegeam ce se petrece.
   Doar atat am observat pentru ca am ajuns la poarta si am pasit afara optimista, salutandu-l din nou, de plecare.
   De indata ce inchise usa am ramas blocata. Curtea scolii era aceeasi, dar totusi diferita. Terenul de fotbal unde profesoara de sport tinea orele nu mai era cimentat si se vedea pamantul amestecat cu iarba la fel ca pe vremea cand terminase mama liceul. Nu traisem pe atunci bineinteles, dar vazusem numeroase poze. Mama era mandra de acea perioada – doar acolo il cunoscuse pe tata. Bancile lipseau, fiind inlocuite de niste unelte de gradinarit vechi, iar gardul ce imprejmuia scoala devenise din lemn.
   Am dat sa ma intorc in scoala, dar si ea se schimbase. Usa de termopan era acum de fier forjat, antica, la fel si cladirea in sine. M-am frecat la ochi in speranta ca nesomnul imi luase mintile si imi incetosase vederea, dar cand mi-am indepartat mainile nu am vazut altceva in loc. Acelasi cadru de parca as fi privit un film alb-negru la tv.
   Oare in ce secol ma aflam? Cu siguranta nu XXI.  


 – Va urma –        

P.S. Am hotarat sa postez povestea. Astept parerile voastre. Pupici. 

Always a witch (Witch Book 2) de Carolyn Maccoullough – Traducere

Prolog

   Am fost nascuta in noaptea de Samhain. Altii ar putea-o numi Halloween. Am fost nascuta intr-o familie de vrajitori care detin diverse Talente. Altii ar putea-o numi magie.
   In afara de mine.
   Se pare ca sunt singura din familie care nu are niciun Talent. Niciun dar sa ma formeze sau sa imi asigure un loc in cercul familiei la altarul celor patru elemente. Tot ce aveam era profetia pe care a avut-o bunica mea in prima ora a mea: „Fiica ta va fi una dintre cele mai puternice vrajitoare din familia noastra. Va fi calauza pentru noi toti.
   Si pentru motive inca necunoscute, bunica mea si-a petrecut ultimii 17 ani asigurandu-se ca ma indoiam de acea profetie la fiecare pas. A fost nevoie de intoarcerea unui vechi dusman al familiei, doua calatorii in timp si o vraja foarte periculoasa de dragoste care aproape mi-a omorat sora ca sa invat trei lucruri. In primul rand ca puteam opri pe oricine sa isi foloseasca Puterea ca sa-mi faca rau. In al doilea rand ca eram capabila sa absorb Talentul unei persoane daca incercau sa o foloseasca impotriva mea de trei ori si in al treilea rand ca aveam o alegere de facut. O alegere care va explica functionarea misterioasa a mintii bunicii mele si de ce m-a crescut cu negarea completa a Talentului meu. O alegere care este vag prezentata in cartea familiei mele. O alegere care va implini profetia bunicii mele cu ani in urma.
   Sau imi va distruge familia pentru totdeauna.
   O alegere care va fi atat de groaznica sa o contempli, pe care pur si simplu ar fi fost mai bine sa nu o fi gasit deloc.            

O noua idee…

   Buna, dragilor! A venit in sfarsit mult asteptatul weekend. Sunt usurata ca am scapat de o saptamana grea si aglomerata, cu toate ca urmeaza una la fel de incarcata. 

   Printre aceste ore mi-a venit o alta idee, buna sper, pentru o poveste. De aceea, m-am gandit sa va cer parerea. Ce credeti ca ar trebui sa fac? Ar trebui sa o postez? Pentru asta insa o sa am nevoie de mai mult ajutor ca pana acum…Va rog sa-mi transmiteti printr-un comentariu criticile sau aprecierile voastre,  pareri pentru a-mi imbunatati felul in care scriu.
   Voi lipsi cateva saptamani in decembrie din blogosfera deoarece o sa ma operez si nu voi avea acces la internet acolo, dar voi folosi acel timp ca sa scriu, precum si sa invat pentru facultate. Asadar…care este opinia voastra?            

Placerea mea – filmul – Pretty little liars

    Synopsis:
   Un serial special pentru fete, cu peripetii si distractii pe cinste. Este imposibil sa nu le invidiati pentru asta. Pe deasupra, duc o viata frumoasa, cu ceea ce-si doresc – o familie bogata, prietene de incredere si popularitate cat cuprinde. 


   Din pacate, totul se schimba odata cu disparitia lui Alison, lidera grupului, care le distruge basmul fericit in care traiau. Acum incep sa nu isi mai vorbeasca si sa isi construiesc o noua personalitate. Nu pentru mult timp insa, deoarece cineva care se semneaza A. nu le da pace si se joaca cu linistea si secretele lor, speriindu-le ingrozitor. Acesta este un motiv intemeiat sa le uneasca din nou pentru a descoperi identitatea lui A. Vor reusi ele sa scape basma curata si sa-si pastreze secretele in acelasi timp? Daca veti urmari serialul veti afla cu siguranta.

    Parerea mea:
  
Nu e prima data cand vorbesc despre „Pretty little liars” (Micutele mincinoase in traducere), dar se afla in prezent printre serialele mele preferate, asa ca mi-am zis „de ce nu?”. Actritele sunt frumoase si talentate si fiecare episod te lasa cu sufletul la gura. Ador de asemenea imbracamintea pe care o poarta, in special pe cea a Ariei care iese mereu in evidenta, cu toate ca mi-ar fi imposibil sa fac astfel. Cu siguranta as fi catalogata ca fiind una dintre tipele ‘neagreate’ ale societatii, un cuvant destul de dulce pentru asta – pana la urma noi nu ne putem compara cu SUA in niciun aspect. In fine.
   Actiunea imi aminteste de copilaria mea putin, mai ales ca a fost o perioada destul de agitata si plina de peripetii (nimic in sensul negativ). :)) Poate daca voi avea timp o sa dedic o viitoare postare distractiilor de atunci. Sunt chiar curioasa sa vad daca este ceva general sau numai eu (impreuna cu prietenele mele) am patit-o.
   In concluzie, va recomand filmul, precum si seria pe care se bazeaza el.   
    Nota mea: 4.5/5
  Astept pareri din partea voastra. Pupici.

Fighting with the angels – Partea a 31-a + Partea a 32-a – SFARSIT

   Era pentru prima data cand aflam detalii despre mama mea adevarata. Desi Clarence rostise aceste cuvinte ca pe o insulta, eu nu am luat-o ca atare. Pana la urma eram incantata sa seman cu ea.
   Incaperea in care stateam, livingul, parea din ce mai mica pe masura ce demonul se apropia. Frica mi-a fost inlocuita de liniste in clipa in care mi-am amintit cine eram – nu fata orfana care isi astepta impacata sfarsitul, ci „The Ray”, fata care depasea orice limita si nu se dadea batuta.
  – Ai fost atat de preocupat sa ma gasesti ca ai pierdut esentialul…i-am spus cu un glas jucaus, descoperind un zambet mare pe fata.
  – Si care ar fi acela?
  – Ca rolurile s-au schimbat – nu mai sunt eu prada. Tu esti.
  – Chiar crezi prostiile pe care le rostesti?
  – Da, din pacate pentru tine. Nu ai reusit sa ma impiedici sa-mi implinesc destinul. Stapanul tau trebuie sa fie foarte suparat, mai ales ca am reusit sa scap din iad. Se pare ca si el este la fel de inutil ca si tine.
  – Sa nu indraznesti! spuse Clarence, apropiindu-se din nou. Odata ce vei fi in mainile mele iti va disparea zambetul mizerabil de pe fata.
   Asta imi doream – sa-si piarda firea, sa faca greseli din cauza furiei. Viata mea depindea de asta.
   Cu o abilitate extraordinara, Clarence a ajuns langa mine si m-a plesnit, facandu-ma sa-mi pierd echilibrul. Elibera bestia din el.
  – Sa terminam odata cu joaca! Spune-ti rugaciunile. Nu vei avea timp mai tarziu.
   Si mi-am eliberat puterile. Simteam cum vibra corpul sau, incercand sa se opuna. Ochii ii erau deschisi si ma privea aproape speriat – spun aproape pentru ca realiza pentru prima data ca tot ce auzise pana acum despre mine era cat se poate de adevarat. Speram sa mai aflu cateva lucruri inainte, asa ca l-am intrebat, obligandu-l prin puterea mea sa-mi raspunda.
  – De ce mi-ai omorat parintii? De ce?
  Demonul imi raspunse, dar motivul era propria lui vointa, nicidecum durerea provocata. Era mai puternic decat toti cei pe care ii intalnisem pana acum.
  – Nimic personal, Caroline. Stapanului ii stateau in cale datorita aprecierii de care se bucurau din partea rivalului sau, Dumnezeu.
   Trucuri, minciuni. Eram sigura ca se va folosi de ele pentru un posibil avantaj. Nu mai eram inocenta si credula.
  – Renunta, Clarence. Nu e prea tarziu.
   Privirea lui umila se preschimba intr-o grimasa si apoi incepu sa rada diabolic. Mi s-a ridicat parul pe mana la auzul lui.
  – Crezi ca o sa ma spovedesc tie? Ca o sa ma pocaiesc? Visezi, fetito! O sa-mi termin treaba si o sa-mi primesc locul bine-meritat. O sa distrug sute, chiar mii de vieti, o sa sufere intreaga omenire, iar tu n-o sa ma poti impiedica!
  – Aici te inseli, i-am spus cu regret. Am scos din buzunarul de la piept piatra primita de la Elena cu ceva timp in urma. Puterile mele cresteau cu fiecare secunda.
   Cu ultimele forte diavolul s-a eliberat si m-a apucat de gat, strangandu-ma cu toata ura pe care o purta. Cred ca daca sentimentele lui s-ar fi putut materializa as fi fost cenusa de mult. Incaperea era intunecata acum de rautatea lui, asemeni unui nor negru ce acopera soarele pentru a-i stirbi caldura.
  – Mori, Caroline! Mori odata pentru totdeauna!
   ” Tatal nostru care esti in Ceruri sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant….”
   Lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraji, rugandu-ma ca Dumnezeu sa gaseasca o alta cale…dar nu era alta.
  – Imi pare rau. Iarta-ma, am rostit privindu-l in ochi.
   Atunci a inteles. In spatele lui stateau prietenii mei. Blake mi-a intins o sabie incrustata cu pietre pretioase, foarte grea, cu care a trebuit sa-l lovesc pe Clarence. Sacrificiul final.


  – Mai tarziu –
   Cerul parea mai senin ca niciodata, iar soarele ne zambea, fericit. Un nou inceput de drum pentru fiecare dintre noi, o lume mai buna.
   Mi-am petrecut urmatoarele ore indreptand multe din faptele rele ale demonilor, una fiind eliberarea mamei lui Cheryl. Partea buna a fost ca multi dintre ei au trecut de partea noastra, cel mai important fiind Blake.
   M-am intors la viata mea linistita si banala de dinainte, multumindu-i lui Dumnezeu pentru grija pe care a avut-o – pana la urma nu oricine trece prin astfel de greutati.
Viitorul era acum promitator alaturi de noii mei prieteni si iubitul meu Blake.    

SFARSIT                 

Ajutor….

   Am un mic anunt pentru voi – maine am colocviu la anatomie (osteologie) si nu am timp sa postez continuarea (si sfarsitul) povestii, asa ca o las pe maine seara cand o sa ma intorc de la facultate. Pana atunci va rog sa-mi tineti pumnii si sa va rugati pentru mine…e un examen foarte greu. Multumesc! 😀
  O seara frumoasa in continuare!