Trecutul dinaintea mea – Partea 11

    Cartea aleasa ma ajuta sa ma destind si sa ma bucur de caldura celei mai frumoase zile – 22 mai, ziua mea. Nu voi lasa nimic sa imi umbreasca aceasta fericire!


    Partea 11 – Aniversarea


  – Buna, se auzi o voce masculina din spatele meu.
   Am tresarit putin, surprinsa de musafirul neasteptat. Abia atunci mi-am dat seama ca incepuse sa se intunece. I-am zambit, bucuroasa ca a venit. 
  – Nu am vrut sa te sperii. Anne mi-a spus ca te gasesc aici, imi spuse apropiindu-se.
  – Nu-i nimic, Nate. Ai venit tocmai la timp. Eu am pierdut notiunea timpului. Haide, trebuie sa ma schimb. 
   L-am lasat in compania lui Peter, care inca nu plecase, si m-am grabit sa-mi imbrac minunata rochie pregatita – era lunga pana in pamant, asa cum se purta in acest secol si de o culoare mov spre albastru, stransa pe corp  (probabil ar iesi scandal daca as purta ceva deasupra genunchiului :)) ). Culoarea  imi scotea ochii verzi in evidenta si imi cadea ca turnata. Umerii imi erau dezgoliti, dar pe ambele brate rochia se continua cu niste maneci bufante. Parul nu imi mai era asa cret acum, doar putin ondulat, dar nu ma puteam plange. Nu aratasem nicicand mai bine. 
   Cand am coborat cei doi baieti ai mei au ramas cu gurile cascate. 
  – Arati … superb, ingana Nate, intinzand bratele sa ma cuprinda intr-o imbratisare de urs, din cauza corpului sau atletic format in urma lucrului la camp. La multi ani!
  – Sunteti frumoasa, spuse in final si Peter. Imi permiteti sa va mai sarut o data si sa va urez „La multi ani”?
  – Desigur. 
   Buzele lui s-au apropiat usor de obrazul meu, temandu-se ca il voi respinge.
  – Ema! Au sosit invitatii, ma striga Anne de la balcon.  
   Chiar atunci am intors capul si buzele lui Peter s-au oprit in dreptul buzelor mele, privindu-ma in ochi. Atat de aproape! Ma saruta apoi rapid pe obraz, nu inainte de a inghiti in sec, si ceru permisiunea sa plece, intrebandu-ma inca o data daca am nevoie de el pentru aceasta seara. Raspunsul meu a fost nu, dar…
   Pffiu…uitasem de Nate. Acesta ma privea derutat, asteptand ca eu sa termin cu salivatul. Era un baiat pe cinste si foarte bine educat pentru ca nu spuse nimic, cu toate ca s-a intristat putin. 
  – Esti gata? intreba el cand a observat ca ma trezisem din visat. Esti asteptata. 
   Asa si era. Lumea incepuse sa soseasca si ma cautau din priviri. Cu totii aveau haine care mai de care mai elegante si mai deosebite, dar spre fericirea mea nimeni nu se compara cu mine – puteam vedea asta in ochii baietilor atunci cand am intrat in casa.   

  – Dulceata! ma striga James dintr-un colt al salonului. Vino sa te sarut. 
  – Inceteaza. Am vorbit serios cand ti-am spus ca ma despart de tine.
   Ochii tuturor s-au intors spre mine, atenti la conversatia noastra.
  – Ce spui, draga? ma intreba mama, rasarind ca din pamant langa mine. James Crane este partenerul tau in aceasta seara. O sa rezolvati problema mai tarziu. Apoi incet ca sa aud doar eu: Zambeste si ia-l de brat. Fa-o!
  – Imi pare rau, mama. Nathaniel este partenerul meu acum. 
   Cand s-a intors si a vazut la cine ma refeream a inceput sa tipe, dar stia ca eram incapatanata si ca nu ma putea convinge asa usor. 
  – Sa mai vorbesti cu mine niciodata! imi striga ea, plecand spre bucatarie. 


                                                                                                         ***  
   Dupa ce am terminat cu urarile si cadourile ne-am asezat la masa uriasa din sufragerie, unde bunica pregatise niste bucate alese de iti venea sa te lingi pe degete, iar la final prajiturile ne-au uns sufletele. Ma bucuram ca invitatii au trecut de criza de mai devreme a mamei. Imi parea rau ca ne certasem, dar nu eram de aceeasi parere cu ea. Nu aveam de gand sa il mai suport pe James nici o secunda. 
   Seara s-a desfasurat foarte bine, am dansat si am vorbit cu fiecare persoana in parte, prefacandu-ma ca ii cunosc. Nu a fost usor, dar m-am descurcat. 
   Am gasit la un moment dat prilejul sa petrec putin timp cu Nate si am iesit pe balcon. Acesta ma tinea cu grija de mana, ajutandu-ma sa-mi pastrez echilibrul. Pantofii cu toc imi dadeau batai de cap deja.  
   Partenerul meu purta un costum simplu, negru si o camasa alba, apretata ce ii dadeau o eleganta si o finete de invidiat, chiar daca nu erau la fel de scumpe ca hainele celorlalti. Si nu m-am simtit rusinata o clipa! Nici macar atunci cand mama tipa, furioasa ca nu o ascultasem, iar James isi gasise o alta partenera pentru petrecere.  Putin imi pasa! Poate mama nu isi dadea seama, dar eu stiam ca Nate era de 1000 de 0ri mai pretios decat oricare alt baiat. Simteam asta, desi il cunosteam de cateva zile.  Putin cate putin ma atasam de acest cavaler. Parea desprins dintr-o poveste, doar ca ii lipsea imensa avere si palatul fermecat. Pentru mine insa aceste lucruri nu ar fi avut nicio valoare. 
   In departare, de pe balcon, se vedea fantana, locul nostru de intalnire. Nate imi dadu drumul la mana si facu cativa pasi. Se gandea. 
  – Vreau sa-ti dau cadoul de ziua ta…Stiu ca sunt ultimul, dar vroiam sa fie ceva special. 
  – Nu trebuia! Multumesc. 
   Scoase apoi din buzunarul pantalonilor o cutiuta mica, neagra, invelita in catifea si se apropie de mine. 
   Doar nu o sa ma ceara in casatorie, nu? Abia am implinit 18 ani! 
   Deschise usor cutia si am vazut o pereche finuta de cercei in forma de fluture. Erau foarte draguti! 
  – Oh, Doamne. Sunt minunati. Multumesc!
  – Pareai speriata mai devreme. Ma bucur ca ti-a revenit zambetul si culoarea in obraji, rosti el, vizibil amuzat.
   La naiba, si-a dat seama!
  – Credeai ca am de gand sa te cer in casatorie, nu-i asa? 
  – Sincer…da.
  – Si ai fi acceptat daca as fi facut-o? 
  – Probabil ca nu, i-am raspuns cat se poate de sincer si de direct. Este prea devreme.
  – Iar eu sunt sarac si nu-ti pot oferi ceea ce meriti, continua el. 
   L-am privit intimidata. In universul de unde venam eu nu eram nicidecum bogata.
  – Nu ma deranjeaza, Nathaniel. Inca mai crezi ca imi este rusine sa fiu vazuta in preajma ta? 
  – Nu, dar tocmai ai spus…
  – Ca sunt prea tanara, da. Crezi ca esti pregatit sa te casatoresti la 18 ani? 
  – Nu, ai dreptate. Esti ciudata, Ema. Eu te plac de multa vreme, dar pana acum cateva zile nici nu ma priveai de fata cu alta lume, iar cand mi-am luat inima in dinti sa iti cer sa te insotesc la petrecere ma asteptam sa ma respingi. Ca de fiecare data. 
   Nu am zis nimic, ci l-am lasat sa termine. Aveam parte din nou de aceasta cruda Ema pe care nu o cunosteam. 
  – Toata lumea imi zicea ca sunt doar o distractie pentru tine, dar s-au inselat. Ma bucur. Dar…
  – Ce este?
  – Am vazut astazi cum il privesti pe vizitiu…Il placi, nu-i asa? Nu ma minti, te rog.
  – Imi aminteste doar de un baiat pe care il placeam odata. Atat. Esti un baiat nemaipomenti, Nate.
  – Aici erai, sopti usor o tanara fata blonda, imbracata intr-o rochie frumoasa verde. 
  – Vivianne, am rostit eu si Nate in acelasi timp.     


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s