Proba 15: Farmecul schimbărilor

Nu iubesc nimic mai mult pe lumea asta decât schimbările. De ce? Pentru sentimentul care își face culcuș înlăuntrul meu, transformându-mă într-o persoană diferită. Prind aripi, curaj, iar limita este cerul. Din acest motiv, odată cu începerea unui nou anotimp de cele mai multe ori simt nevoia să investesc într-o nouă coafură. Fie că aleg un păr scurt sau lung, fie vopsit cu șuvițe sau total, acesta îmi dăruiește încredere în forțele mele și o bună dispoziție de milioane. 

O să vă povestesc despre experimentul de anul trecut în care mi-am încrețit părul cu o soluție de permanent, din acest spirit de aventură de care vă vorbesc. Bine, nu a fost doar pentru atâta lucru. Eram în mare căutare de volum și speram că voi scăpa, măcar pentru un timp, de problema sebumului care la mine se observă ușor din cauza firului de păr foarte subțire. În plus, dintotdeauna am fost curioasă să văd cum mi-ar sta creață, așa că mi-am luat inima în dinți și după revelion am încercat. 

Înainte

Și să vedeți minune. Lucrurile au ieșit chiar mai bine decât mă așteptam. La început a fost exagerat de creț, dar cu puțină bătaie de cap am reușit să-l aranjez, ca mai apoi să arate foarte, foarte drăguț. Îmi era atât de drag să îl privesc în oglindă! Nici cele mai bune produse de coafat pe care le-am încercat nu au reușit vreodată această performanță. Devenisem o crețulină în adevăratul sens al cuvântului :)). Ca să nu mai spun că bunica mea era înnebunită de încântare, încât încearcă și acum să mă convingă să repet procesul. Eu însă am nevoie de regenerarea părului înainte de a mă juca din nou cu el, ca să nu mai spun că momentan visez la deschiderea culorii, dar de data aceasta prin metode naturale pentru că nu este încă complet recuperat.    

După

Pentru că orice risc are și repercusiuni, lucrurile nu au revenit la normal și mă refer la faptul că părul meu nu mai este drept. A rămas cu o mică tendință de încrețire după fiecare spălare, am fost necăjită pentru o vreme, dar acum nu mă deranjează pentru că îmi oferă încă volum pentru o perioadă de timp. 

În prezent

În urmă experienței mele am pentru voi un sfat. Nu uitați: fiecare încercare mai mult sau mai puțin drastică are nevoie de un păr sănătos, puternic, care să reziste provocărilor. Aici intervine kitul pentru regenerarea părului de la Farmec, soluția perfectă care să îți ajută podoaba capilară să se modeleze pe ideile tale spontane, pentru ca tu să fii mulțumită de rezultat. Gerovital Plant tratament este creat pentru femeile și bărbații dornici de schimbări dese, de efect (așa ca mine), iar prezența vitaminelor A, E și B5 restructurează firul de păr și îi stimulează creșterea. Dacă suferi de căderea părului, acest tratament este și pentru tine, deoarece combate efectul dăunător al mediului, al produselor cosmetice folosite în exces, sau în cazul meu efectul soluției toxice de permanent. Odată ce acest kit îmi va reface structura firului de păr și îmi va reda rezistența de dinainte, voi fi gata de o nouă încercare. Pentru că totul este posibil atunci când ai prieteni de nădejde.

 
Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.
Anunțuri

Proba 14. Mic dejun cu J. K. Rowling

Aceasta este una dintre cele mai incitante zile din viața mea. Sunt trează de mai bine de cinci ore, probând nenumărate ținute din garderoba mea; am trecut de la casual, la business, apoi la classy, iar în final m-am decis să port un sacou elegant alb, o bluziță bej și pantaloni negri de stofă, alături de o pereche superbă de pantofi bej. Vă întrebați oare de ce sunt atât de emoționată? Cu o săptămână în urmă m-am înscris pentru a-i lua un interviu autoarei britanice J. K. Rowling, care urma să sosească în România pentru o petrecere de caritate și va fi cazată la Hotel NH Bucharest. Desigur, nu mi-am făcut prea mari speranțe că voi fi aleasă, până când am fost sunată și mi s-a spus că trebuie să mă prezint vineri în București, la NH Hotel pentru a servi împreună cu idolul meu un breakfast AntiOx. Am căutat mai multe informații pe www.nh-hotels.com și am fost foarte impresionată de ce am descoperit de site. Fotografiile păreau desprinse dintr-un alt peisaj, nicidecum autohton și părea locul perfect pentru a petrece cea mai bună zi din viața mea. Așa începe povestea mea.       

După pregătiri minuțioase și multă agitație, la 6:00 eram gata îmbrăcată și nu foarte strident machiată. Am verificat pentru ultima oară dacă am pus în geantă reportofonul și foaia cu întrebări de ajutor pe care o scrisesem în caz de urgență și am urcat în mașină. Drumul spre capitală a durat puțin peste două ore, timp în care am ascultat muzică, dar nici măcar terapia aceasta nu și-a făcut efectul, să mă calmeze. Oare voi fi capabilă să duc interviul la bun sfârșit fără să par o lunatică?     


La recepție, o doamnă foarte drăguță, îmbrăcată într-un costum bleu din două piese, mi-a explicat unde voi lua micul dejun și că Joanne Rowling va coborî în următoarele 20 de minute. După ce am fost condusă spre o imensă sală a restaurantului, am luat loc la o masă lăturalnică și am privit cu poftă la platourile ce erau aduse pentru noi. Abia am reușit să recitesc foaia cu întrebări că am și zărit-o apropiindu-se spre mine. Zâmbetul ei era înviorător, semn că începuse cu bine această dimineață, dar eu mă simțeam foarte intimidată. Am pornit reportofonul și m-am ridicat în picioare. 


 – Bună ziua, i-am spus în timp ce ea mi-a strâns mâna și mi-a oferit câte o sărutare pe ambii obraji. Vă mulțumesc pentru această oportunitate. Mă bucur tare mult să vă cunosc. 

– Bună. Doamne, ce scumpă ești. Numele tău este Diana, nu-i așa? 


– Da, sunt Diana Gavrilă, doamnă Rowling. 


– Vino aici. Nu-mi venea să cred că mă îmbrățișa din nou. Te rog, a adăugat ea, spune-mi Jo. Insist. 


 – În regulă,… Jo. 

– Să ne așezăm.  


– Este o onoare să mă aflu aici, să luăm masa împreună, deoarece te admir foarte mult. 


– Mă bucur și eu să fiu aici, este o provocare pentru mine. Să fiu sinceră nu știam la ce să mă aștept când organizatorii m-au întrebat dacă sunt de acord cu acest interviu. Acum realizez că a fost o idee foarte bună. A durat puțin până am ales persoana care să mi se alăture la acest breakfast AntiOx realizat de chef Enrique Martinez, un om deosebit pe care am avut plăcerea să îl cunosc, dar când am citit textul pe care l-ai trimis am știut că trebuia să te întâlnesc. Am fost impresionată că ai reușit să vorbești foarte frumos, fără să mă lingușești, cum au făcut ceilalți. 


– Vă mulțumesc mult. 


– Ce spui, draga mea? Mâncăm și discutăm în același timp? Arată prea bine să stăm și să privim. 


– La asta mă gândeam și eu, i-am mărturisit.


Am început apoi să râdem amândouă, în timp ce ne umpleam farfuria cu minunatele sortimente. Deja mă simțeam în largul meu alături de ea. 


– Povestește-mi despre tine, Jo. Cum decurge viața ta zilele acestea?


– Sunt deosebit de ocupată în prezent, mereu pe drum. Pe lângă petrecerile acestea de caritate la care particip îmi petrec timpul scriind, iar weekendurile le păstrez pentru familia mea. Îmi doresc să fiu mereu alături de ei, pentru că mai întâi de toate sunt mamă, soție și apoi scriitoare. În ordinea aceasta. 


– Nici nu se pune problema. Familia este întotdeauna cea mai importantă. Fiindcă ne aflăm la masă, spune-mi te rog ce le pregătești celor trei copii ai tăi atunci când ai timp? Cum arată un mic dejun, de exemplu?


– În tinerețea mea am fost de foarte multe ori neglijentă cu mâncarea, dar odată cu nașterea Jessicăi am devenit mai atentă cu ceea ce pun pe masă, în special când vine vorba de copii. Eu și Neil, soțul meu, încercăm să le pregătim ce este mai sănătos, îi încurajăm să mănânce multe fructe, legume și produse ecologice. Pentru dimineață, David și Mackenzie adoră iaurtul cu diverse fructe și musli, iar Jessica preferă o omletă cu brânză și un pahar de suc de fructe. Ar trebui să încerce și ei bunătățile acestea, în special cașcavalul. Este foarte gustos!  


– Într-adevăr. Merge atât de bine în combinație cu croissantul, iar sucul de mango este revigorant. 


 – Așa e, a zis ea, mușcând dintr-un croissant. Prima dată când am fost pusă față în față cu o problemă legată de alimentație a fost prin intermediul unei scrisori primite de la o fetiță de 11 ani. Atunci am devenit conștientă de impactul pe care îl am asupra cititorilor mei. Să fiu sinceră, mi-a fost tare frică că nu voi reuși să o ajut, de aceea am vorbit cu medicul care are grijă de copiii mei înainte de a-i răspunde la scrisoare. 

– Vă referiți la Evanna Lynch, actrița care a jucat rolul Lunei Lovegood în Harry Potter? S-a luptat cu anorexia, dacă îmi aduc eu bine aminte.


– Da, despre Evanna este vorba. De atunci mă gândesc mereu la ea ca și cum ar fi fata mea. Am învățat și eu foarte multe din experiența prin care a trecut și sfătuiesc pe toată lumea care este pregătită să mă asculte că este esențial să ne hrănim bio pentru a fi sănătoși. Privește toate aceste fructe și legume! Arată superb!


– Nu am mâncat niciodată atâtea fructe la un loc la un singur mic dejun. Ar trebui să încerc asta și acasă. Să revenim la întrebări. Știu că ești invitată la o petrecere de binefacere în această seară. Cum ai ajuns să te implici în opere de caritate?


– Ideea a venit odată cu primii bani câștigați din publicarea seriei Harry Potter. Atunci am decis că vreau să ajut oamenii nevoiași și bolnavi, deoarece am fost la rândul meu pentru foarte multă vreme o persoană săracă și cunosc prea bine sentimentul de deznădejde care îți zdrobește sufletul. Este foarte greu să depășești această situație de unul singur. Încă mă trezesc îngrozită uneori, când visez lucruri din trecutul acela întunecat. În ceea ce privește colaborarea cu societatea de scleroză multiplă… Ei bine, se datorează mamei mele care a suferit de această boală. Mi-ar fi plăcut să fi existat o șansă să fie alături de mine acum, să fi fost ajutată atunci.


– Îmi pare tare rău pentru suferința ta, Jo. Sunt sigură că a fost o femeie deosebită. 


– Cea mai minunată femeie pe care am cunoscut-o. Pentru câteva secunde a tăcut, cu privirea fixă spre fereastră, așa că am așteptat răbdătoare să se reculeagă. Mi-a zâmbit apoi și a reluat firul poveștii. Evenimentul acesta este organizat pentru copiii cu dizabilități, în cea mai mare sală din NH hotel, de aceea nu am putut refuza invitația. Din câte știu, sunt așteptate peste 30 de personalități să sosească astăzi. Sper să strângem o sumă cât mai mare de bani pentru a fi un ajutor real acestor copii.      


– La fel îmi doresc și eu. Este cumplit să văd copiii suferind. 


 – Da, este foarte dureros.  

 – Să vorbim puțin și despre scris. În prezent lucrezi la continuarea cărții „The Cuckoo’s calling”? Ai în proiect o nouă carte sau serie?

 – Cartea a doua a seriei se numește „The Silkworm”, unde îi vei întâlni din nou pe Cormoran Strike, detectivul particular, și asistentul său, Robin Ellacott, aflați pe urmele unui scriitor care dispărut odată cu manuscrisul său periculos. Mai multe nu spun, vreau să fie surpriză. Nu duc lipsă de idei, de aceea le notez mereu pe unde apuc, dar nu am început nimic nou. Îmi place să duc la bun sfârșit un lucru înainte să o iau de la capăt cu un nou proiect.

 – Abia aștept să citesc următoarea carte! Ador misterul și acest nou pseudonim. Cum ai ajuns să îți schimbi numele?

 – A fost interesant să mă dau drept altcineva, până când s-a aflat adevărul în presă. După succesul seriei mele agentul meu era sigur că tot ceea ce voi scrie se va cumpăra, de aceea eu am vrut să descopăr dacă eram apreciată pentru ceea ce scriam, fără a purta numele cu care am devenit faimoasă. Din păcate, a durat prea puțin pentru a evalua rezultatul. Mă așteptam desigur și la critici, fiindcă am schimbat genul în care scriam. Mi-am dorit dintotdeauna să scriu romane polițiste. 

 – Eu te voi sprijini întotdeauna, indiferent de ceea ce alegi să scrii. Ești un model pentru mine. 

 – Îți mulțumesc, Diana. Înseamnă mult pentru mine.            

 – Un lucru nu te-am întrebat însă, așa de încheiere. Se apropie timpul să plec. Ce părere ai despre România? Ai avut rețineri să vii aici? 

– Nu, nu am avut rețineri. Am colaborat în trecut cu editura Egmont, cea care mi-a tradus cărțile, și totul a decurs bine. În plus, am avut parte numai de lucruri bune de când am venit, iar oamenii au fost foarte prietenoși și primitori. Sunt de părere că nu trebuie judec fără să cunosc. 


– Mă bucur să aud asta. Îți mulțumesc mult pentru deschidere și sinceritate, Jo. A fost o plăcere și o onoare să te întâlnesc. Vreau să îți mulțumesc de asemenea pentru că mi-ai oferit prin Harry un motiv în plus să îndrăgesc literatura, că mi-ai animat copilăria și mi-ai arătat ce înseamnă prietenia și adevăratele valori. 


 – Mulțumesc și eu pentru acest interviu și pentru susținerea ta, draga mea. Mă bucur că te-am cunoscut și că te regăsești în cărțile mele, să aud aceste cuvinte reprezintă cea mai frumoasă parte a meseriei de scriitor. Prin asemenea întâlniri și discuții cu cititorii mei găsesc împlinirea și dorința de a scrie mai bine. 

Am părăsit apoi hotelul, strângând reportofonul în brațe și păstrând în minte ultimele sale cuvinte. Eram cea mai fericită!    

 


 P.S. Acest interviu este (din păcate) ficțiune. 
 
Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.

Proba 13 – Internetul, mai aproape ca oricând

Internetul este o lume nouă care așteaptă să fie descoperită. Este fantastică, interesantă, plină de mister, cu multe cărări, care la fel ca-n viață te pot duce spre pieire sau în locuri minunate. Bineînțeles, este doar o figură de stil, nu o să dispară nimeni de pe fața pământului dacă abuzează de „prietenia” acestei rețele, dar trebuie să avem grijă de modul în care ne petrecem timpul pe internet. Haideți să pornim împreună în această aventură și să vedem ce ne așteaptă la final.   

Nu știu cum este pentru voi, dar eu depind mult de internet. Nu vreau să cred că este o dependență, dar cu siguranță o pot denumi altfel: necesitate. Fără această rețea, blogul meu nu ar exista, încă aș trimite scrisori în loc de e-mailuri și nu aș avea acces la atâtea informații. Aș avea cărți la dispoziție de care să mă folosesc, dar viața mea ar fi de zeci de ori mai dificilă și mai costisitoare. Internetul îmi ușurează munca atât de mult! Apoi mai sunt și rețelele de socializare, care mă ajută să ții legătura cu foști colegi, rude îndepărtate și prieteni, iar în plus am posibilitatea de a asculta muzică, de a viziona filme, de a scrie. Nu există limite. Toate acestea mă așteaptă la o apăsare de câteva butoane, simplu și rapid. Nici nu este de mirare că suntem cu toții cuprinși de febra internetului, când avem parte de o asemenea experiență plăcută. Cu toate aceste activități asociez eu internetul, dar navigarea pe internet este personală, cum suntem fiecare dintre noi. Unici, diferiți. Cum folosiți voi această genială descoperire?   

Fie că sunt la școală și am nevoie de un dicționar, fie în vacanță, departe de casă, simt nevoia de a comunica, de a avea cu mine o bucățică de distracție și în momentul de față mă folosesc telefon, care din nefericire nu este foarte performant. Ce este de făcut? Sora mea mai mică este cea care mi-a oferit soluția la problema mea, într-una din zilele în care eram necăjită că nu puteam scrie pe blog de pe telefon. Întrebarea ei a fost: „De ce nu-ți cumperi o tabletă?”. I-am zâmbit și i-am mulțumit, încântată peste măsură de idee. Cum de nu mă gândisem la asta? Și astfel în sufletul meu a încolțit speranța. 


A trecut ceva timp de atunci, însă din lipsă de bani doar cu visul am rămas. Aceasta este tableta care mi-a luat ochii. Numele ei este Samsung Galaxy Tab 3 Lite și este cea mai frumoasă pe care am văzut-o. Dar nu acesta este motivul pentru care mi-o doresc. Este subțire, nici prea mare, nici prea mică, albă și are o memorie de 8 GB, potrivită pentru necesitățile mele. În plus, este strălucitoare, plăcută la atingere și inteligentă, dar cea mai importantă este tehnologia Wi-Fi + 3G, capabilă să îmi îndeplinească orice cerință. Nu-i așa că este deosebită? 

Nu trece lună în care să nu caut oferte accesibile și, de data aceasta, vreau să-mi încerc norocul pe magazinul Azerty.ro. La câte reduceri și promoții am văzut, voi găsi cu siguranță ceva pe gustul meu, poate chiar tableta-minune. Dacă voi reuși, nimic nu va mai sta în calea mea, mă voi bucura de libertatea de navigare, voi putea scrie articole mai des și voi fi la curent cu noutățile în fiecare moment al zilei. Aștept cu nerăbdare această realizare, fiindcă va fi o zi memorabilă.

Care este pentru voi modalitatea preferată de a naviga pe internet? 
Ați achiziționat deja o tabletă ultra-modernă? Dacă răspunsul este afirmativ, ce îmi recomandați?   
Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.

Proba 12. Celulele stem – o șansă în plus la o viață sănătoasă

Lumea în care trăim este dominată de boli, încât am pierdut numărătoarea lor. La fiecare pas suntem asaltați de bacterii și virusuri care ne agresează imunitatea, bolile genetice sunt din ce în ce mai diverse, iar copiii sunt mult mai des ținta unor afecțiuni pe care le întâlneam în trecut la persoanele adulte sau în vârstă. De când sunt studentă la medicină am devenit mult mai conștientă de efectul nociv pe care factorii ce ne înconjoară îl au asupra organismului nostru și cât de fragilă este limita dintre un om sănătos și unul bolnav. Este înfiorător! Nu putem fi impasibili la toate nenorocirile pe care le vedem zilnic, la viețile care se sfârșesc pe paturile de spital și de aceea suntem hotărâți să ne luăm toate măsurile de precauție atunci când vine vorba de familia noastră. 

Astfel, am un plan foarte bine pus la punct. Chiar dacă în momentul acesta conceperea unui copil nu se află pe lista mea de priorități, îmi doresc foarte mult să am copii în viitorul apropiat și vreau să fac totul ca la carte. Pentru un părinte, cel mai important și mai dorit lucru este sănătatea acestor mici minuni din viața noastră, de aceea un părinte responsabil are grijă să îi ofere acestuia nu numai iubire, îndrumare și cele mai bune condiții în care să se dezvolte, ci și o șansă în plus la sănătate. O șansă oferită de celulele stem.

Aceste sunt celule nespecializate, pluripotente, care se pot diferenția în celule specializate și care se pot divide pentru a produce mai multe celule stem. Pot fi conservate în condiții optime pentru o perioadă lungă de timp, se pot transforma și cultiva, în condiții controlate, astfel încât să formeze orice fel de țesut ce poate fi folosit pentru a salva viața unei persoane bolnave. Fie că este vorba de boli precum leucemii, limfoame Hodkin sau anomalii ale celulelor roșii, fie că este vorba de diverse forme de cancer, boli ale sistemului imun sau boli metabolice, transplantul celulelor stem este terapia standard folosită în întreaga lume (până la 70 de boli) și astfel îți oferă încrederea de care ai nevoie pentru a lua o decizie în acest sens. Aceasta este alegerea mea, deoarece doresc să mi protejez copilul de lumea crudă în care trăim. Din fericire, în prezent recoltarea este un proces fără riscuri și foarte rapid (între 30 de secunde și 3 minute), un motiv în plus să fiu de acord cu această intervenție. Puteți citi mai multe aici: http://www.cordcenter.ro/recoltare-celule-stem.html. 

Nu e așa că este minunat? Informațiile dobândite în ultimii ani despre aceste celule stem sunt excepționale și reprezintă un ajutor de nădejde în cele mai de coșmar situații. Citind pe site despre aceste reușite (http://www.cordcenter.ro/povesti-de-succes.html) îmi dau seama că avem o șansă reală cu acest program oferit de Cord Blood Center Medical, prima și cea mai mare bancă de celule stem din Romania
Să nu uităm de asemenea de premiul Nobel pentru Fiziologie și Medicină oferit în anul 2012 oamenilor de știință Sir John Gurdon și Shinya Yamanaka pentru descoperirea faptului că și celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripontente. Nu au fost încă implementate în practica medicală, dar acest lucru a revoluționat medicina și tot ceea ce se cunoștea până în prezent. Pentru că nu știm ce ne rezervă viitorul și trebuie să fim mereu cu un pas înainte, o astfel de investiție este soluția la care ar trebui să apelăm cu toții pentru a-i proteja pe cei dragi. Pentru a avea o familie fericită și sănătoasă.
Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.

Proba 11. Cu o carte nu se face primăvară, dar răsare soarele

Bună, dragii mei! Este timpul unei noi pagini din jurnal, fiindcă tema pusă în discuție de Editura ALL este potrivită sufletului meu și simt nevoia să vă spun mai multe despre mine. Poate că vă va ajuta să vă faceți o impresie asupra trăirilor pe care le experimentez de fiecare dată când o nouă poveste îmi acaparează atenția și să gustați și voi bucuria pe care o puteți găsi între paginile unei cărți

Așadar, să începem. O să pornesc pe urma primilor pași în experiența de cititor, cum am început strânsa relație cu literatura și ce m-a determinat să continui această legătură de-a lungul anilor. Pe scurt, ce înseamnă pentru mine cartea. Prin acest articol mă adresez în primul rând tuturor celor care nu înțeleg care este motivul pentru care noi cititorii ne agățăm atât de puternic de lectură și de ce am făcut din asta un stil de viață. Rămâneți alături de mine în continuare, pentru beneficiile pe care ni le aduce, iar pentru părinți am câteva modalități prin care să vă ajutați copiii să fie interesați să deschidă din proprie inițiativă o carte.

Dacă trebuie să mulțumesc cuiva aceea este mama. Ea este ființa care mi-a arătat calea spre literatură și a împărțit cu mine iubirea pe care și ea o poartă în suflet de mică. Am întrebat-o înainte de a începe să scriu, despre copilăria mea și despre primele cărți pentru copii și mi-a povestit de zilele în care o rugam să îmi citească, când nu știam încă literele. Frumoase vremuri. Într-adevăr, acest obicei se poate cultiva prin răbdare, exemplul propriu și povestioare potrivite vârstei,  creându-i copilului tău un mediu primitor și plin de iubire în care să se dezvolte. Pe atunci eu adoram Micuța sirenă, Scufița Roșie și Cei doi iepurași (un diafilm pe care mi-l citeau verișorii când îi vizitam în vacanțe), dar sunt foarte multe din care puteți alege. Nu vă supărați dacă el vă roagă să îi citiți povești din nou și din nou, este modul lui de a vă spune cât de mult îi place să vă asculte și că sunteți pe drumul cel bun

Când am reușit într-un final să mă descurc cu cititul, lucrurile au devenit mult mai ușoare pentru toată lumea. Mama era acum doar dicționarul pentru cuvinte necunoscute, cu explicații pe înțelesul meu. Astfel am trecut la cărți de aventuri ca Singur pe lume, Aventurile lui Tom Sawyer, Colț alb și Fram, ursul polar. Sorbeam cuvintele fără oprire, simțind că fiecare carte își lasă amprenta asupra mea. Dintr-o dată, aveam nenumărate lumi pe care le puteam explora și noi vieți de trăit. Eram de o curiozitate formidabilă. O dată cu ele am început să îndrăgesc animalele, să înțeleg mai bine lumea din jurul meu și rostul fiecărui lucru. Nici nu vă puteți imagina câte se pot învăța prin intermediul lecturii și cum i se dezvoltă unui copil imaginația. În perioada aceasta am cumpărat o parte importantă din biblioteca pe care o am azi și, chiar și recompensele, se materializau în cărți.     


Timpul a trecut, m-am împrietenit și cu editurile, echipa care îmi transformau visele în realitate prin munca lor. Așa a luat naștere visul de a lucra ca traducător pentru a face dintr-un hobby o meserie foarte, foarte plăcută. Printre primele eroine preferate s-a numărat Oksa Pollock, care mi-a devenit confidentă, iar alături de ea am pornit să salvez lumea. Editura ALL are în portofoliul său o gamă largă de cărți pentru toate vârstele care să vă încânte, la fel ca pe mine. Ce spuneți de Pisicuțele Războinice, o carte fantastică despre pisici? Sau poate Manualul prințeselor, un ghid pentru o conduită exemplară.
 
Dacă nu sunteți convinși nici acum, acestea sunt motivele pentru care ar trebui să dai o șansă cititului:
1. Îți dezvoltă memoria și creierul, iar pe termen lung scade riscul apariției bolii Alzheimer. 
2. Înveți lucruri noi, la care poate că nu ai acces altfel, cum ar fi vizitarea unei țări străine și culturi noi. Există cărți pe orice subiect preferi, dacă ești dispus să cauți. 
3. Crește capacitatea de concentrare pe o durată mai lungă de timp.
4. Cum am mai spus, îți dezvoltă creativitatea și imaginația.
5. Este o modalitate plăcută și foarte utilă de a-ți petrece timpul liber.
6. Găsești noi teme de dezbătut cu prietenii.
7. Poți învăța din greșelile altuia fără a le repeta. 
8. Este demonstrat că vei deveni mai isteț. 
9. Te vei putea mândri apoi cu viteza cu care citești. 
10. Vei învăța să te exprimi mai bine și să legi coerent ideile, învățând cuvinte noi.
11. Îți dezvoltă cultura generală într-un mod plăcut, fără a te chinui să înveți munți de caiete și teorii dificile. E o învățare mult mai eficientă, în genul unei experiențe proprii, cu care se aseamănă lectura.
12. Te poți relaxa, reducând stresul. 
13. Se spune că vindecă depresia și crește optimismul, pozitivitatea.  
14. Pentru mine a format o legătură mai apropiată față de părinții mei, în special cu mama. 
15. Uiți cu ușurință de probleme și poți evada atunci când simți nevoia într-un univers sigur, protector.
 
Dacă aveți și alte motive pentru care citiți (practice sau nu), nu ezitați să mi le spuneți și mie printr-un comentariu. Sper că v-am crescut interesul măcar cu un gram pentru lectură și că data viitoare când se va ivi în fața voastră librăria, nu o veți ocoli, ci veți păși înăuntru și vă veți plimba privire printre cărți, alegând una care să vă placă. Nu este niciodată târziu să descoperiți magia și deliciul literaturii.  
Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.

Proba 10. Cum pregătim elevii pentru viață?

Cum pregătim elevii pentru viață? Iată un subiect atât de important adus în discuție de cei de la Reeja, dar mult prea puțin dezbătut din punctul meu de vedere sau la care nu s-a găsit încă soluția. Nu pot vorbi în numele tuturor, dar ceea ce mi-am dorit la un moment dat să găsesc atunci când eram elev a fost o materie suplimentară care să ne vorbească despre viața de după liceu și alegerile pe care trebuie să le facem pentru a ne dezvolta și a deveni adulți responsabili și capabili. Să descoperim talentele care zac în noi, cu care ne-am născut și care ne pot fi de folos. Lucruri care le putem folosi în favoarea noastră și care sunt avantaje.

Nu cred că sunt printre puținii care au simțit odată cu apropierea sfârșitului liceului că pământul le fuge de sub picioare. Tocmai se termina o etapă definitorie pentru mine și mă îndreptam spre necunoscut. Am crezut la un moment dat că mă număr printre norocoși prin faptul că aveam atâtea opțiuni de unde alege pentru facultate, dar îmi era greu să le răstrâng. Chiar dacă știam cu ce se ocupă fiecare meserie în parte, nu mă puteam identifica cu niciuna. Parcă am fost întreaga mea viată ascunsă în buzunarul unei genți și nu am luat contact cu lumea reală. Ce este de făcut?

Acesta ar fi rolul unei materii separate de cele prezente deja în programa școlară și care să ne pună față în față cu viitorul nostru. Să ne facă mai conștienți că trebuie să fim mai serioși dacă ne dorim să ne construim o carieră, că suntem abia la început și că trebuie să muncim mult pentru a ajunge în vârf.


Norocul meu (doar dintr-un punct de vedere) a fost că în perioada aceea am avut niște probleme de sănătate și am petrecut mai mult timp într-un spital. Am realizat că îmi place să fac parte dintr-o echipă și să ajut oamenii din jurul meu. Dar pentru ceilalți este mult mai dificil și o alegere greșită te poate debusola de la drumul tău. în plus, există implementat deja în alte țări acest sistem, care se bazează strict pe găsirea unui loc în societate, a unui loc de muncă stabil, ceea ce este cel mai important pentru un adult.  


Mai mult de atât, nu cred că putem controla deciziile unui adolescent. Acesta este tipul de ajutor care ar ajuta și ar face diferența dintre un viitor strălucit și unul ales la întâmplare, din lipsă de informații. 

                    Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.

Proba 9. Teatrul – o formă de manifestare culturală

„Ca o piesă de teatru, aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a desfăşurat.”  Seneca


Într-adevăr, viața este sursa inepuizabilă de inspirație a teatrului și motivul pentru care fiecare dintre noi avem o slăbiciune pentru această manifestare a culturii. Este felul în care suntem capabili să trăim mai multe vieți, iar prin extrospecție să înțelegem mai bine problemele societății în care trăim și de ce nu, să le îndreptăm. 

Îmi amintesc cu drag de prima piesă de teatru la care am asistat, împreună cu profesoara de română, și cum am fost fermecată pe parcursul piesei de spiritul și entuziasmul actorilor, de talentul prin care ne atingeau inimile și ne împărtășeau sentimente prin fiecare gest. A fost o seară magică, pe care nu o voi uita niciodată. Așa începe experiența mea cu lumea teatrului.

Una dintre actrițele care reușesc cu adevărat să mă inspire și să mă facă să văd viața cu alți ochi este Maia Morgenstern, care în prezent este directorul Teatrului Evreiesc de Stat. Întreaga ei carieră este o dovadă a faptului că există oameni minunați care își folosesc talentul pentru a aduce zâmbete pe chipul spectatorilor cu momente comice, dar și să ne smulgă lacrimi prin situații delicate, triste. Pentru mai multe noutăți despre omul din spatele măștilor, vă invit să urmăriți pagina de facebook Maia Morgenstern.    

În ceea ce privește Teatrul Evreiesc de Stat, îmi doresc foarte mult ca în următoarea mea vizită în București să poposesc pe acolo pentru a învăța mai multe despre acest teatru ce serbează 130 de ani în România, deoarece nu știu foarte multe la ora actuală. Până atunci voi urmări pagina de Facebook Teatrul Evreiesc de Stat pentru a fi la curent cu spectacolele pe care le susțin, în speranța că în curând mă voi afla acolo și mă voi putea bucura de prestația lor. Printre actorii acestui minunat teatru se numără Viorica Bantaş, Iolanda Covaci, Nicolae Botezatu, Geni Brenda, Cristina Cîrcei, Andrei Finţi și mulți alții.

Totuși marea întrebare ce apare pe buzele tuturor când vine vorba despre teatru este dacă, odată cu trecerea anilor și cu dezvoltarea media, ne vom pierde această dragoste. Din punctul meu de vedere acest lucru nu o să se întâmple. De ce? Pentru că nu vom întâlni nicăieri aceeași satisfacție atunci când privești artiștii pe scenă, atât de aproape de parcă i-ai putea atinge. În acele momente te integrezi în acea piesă, ești criminalul cu sânge rece, ești mama care suferă pierderea copilului său, ești tot ceea ce îți dorești să fii pentru acele ore. Apoi revii la viața ta monotonă, dar sufletul îți cântă mult timp după acest spectacol și devii un alt om, mai bogat. Este imposibil să nu te fi simțit altfel. Parte a unei vieți ce ia naștere atât de frumos înaintea ta, care se dăruiește celor care își deschid sufletul și îi dau voie înăuntru. O viață de excepție.  

Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.

Proba 8. Vacanța visurilor mele!

Care este lucrul care vă face cel mai fericit?  Una dintre pasiunile mele care are un asemenea efect asupra mea este călătoria și profit de fiecare ocazie care mi se oferă să pornesc într-o nouă aventură, cu speranța unor noi amintiri pe care să le povestesc copiilor și nepoților. Pare romantic? Poate, dar este cât se poate de adevărat! Fie că este vorba de o vacanță la munte, urcând culmi cu țintă spre cer, cu rucsacul în spate, fie de o vacanță la mare, bucurându-mă de soare, nisip și volei pe plajă, răspunsul meu este același: Să pornim LA DRUM! 
 

Nimic nu este mai frumos decât să călătorești cu o hartă în mână, cu părul în bătaia vântului și orizontul ca destinație. Este minunat să te simți liber, ca și cum ai aparține întregului univers, hrănindu-te cu vise, speranțe și frumusețile care te înconjoară. Nu contează dacă alegi o destinație internă sau o destinație externă, atâta timp cât îți dăruiește cele mai dulci sentimente, cele mai calde experiențe, cele mai fantastice fotografii.   
Totuși, de foarte mult timp visez la o vacanță în Europa, să explorez orașe istorice, să vizitez locurile de naștere ale scriitorilor mei preferați, să gust mâncărurile atât de lăudate, să ascult muzica artiștilor cunoscuți în aceste țări îndepărtate. Vreau să încerc totul, să gust totul, să simt totul. Atât înseamnă pentru a mine a călători. 
În timp ce căutam pe CND Turism am descoperit destinațiile turisticecare m-ar face cea mai fericită. Circuitul Paris-Londra este fantastic. Aș porni din București, cu primul meu zbor cu avionul. Nu știu dacă o să-mi fie frică, ținând cont de spaima mea pentru înălțimi, dar nu vreau să pierd nimic. Prima oprire ar fi la Paris, orașul iubirii, despre care o prietenă bună mi-a povestit atât de multe și mi-a dovedit prin cuvinte mari că merită să zăbovesc, măcar pentru câteva momente pe acest tărâm fermecat. Așa voi face, voi păși pe Champs-Élysées, voi urca cu liftul până în vârful Turnului Eiffel, inspirând adânc aerul și făcând fotografii până la refuz. Nici nu se poate altfel. 

Nu voi pierde niciun moment și voi folosi cele patru zile pe care mi le oferă sejurul să văd cât mai multe monumente istorice, galerii de artă și Palatul Versailles și grădinile sale celebre. Pentru că prețul călătoriei este foarte accesibil cred că voi cumpăra vederi și câte un cadou pentru apropiați, mai ales pentru mama care iubește enorm acest oraș. Cine știe, poate mă va însoți și se va bucura și ea împreună cu mine de aceste minunății. Într-una din zile voi merge și cu feribotul pe Canalul Mânecii, plimbare care va fi foarte plăcută în cazul în care va fi o zi însorită. Pot deja să îmi imaginez cât de frumos o să fie…          

Ce urmează este cea mai bună parte a vacanței! Londra, orașul meu de suflet. Voi fi foarte entuziasmată, cu siguranță nu mă voi putea atinge de mâncare pe tot parcursul drumului, dar odată ajunsă la locul de cazare voi lua masa la fereastră sau chiar în aer liber, într-o atmosferă fermecătoare, sorbind un ceai și conversând despre meniu cu un șarmant chelner care vorbește o engleză impecabilă.  

Lucrurile nu se opresc aici. Madame Tussaud’s – muzeul figurilor de ceară, este o destinație obligatoriu înclusă în itinerariu meu, precum și Palatul Buckingham, British Museum sau Turnul Londrei despre care am citit foarte multe povești misterioase. Voi fi ca un burete, gata să absoarbă cât mai multe informații, iar în fiecare seară voi nota minuțios într-un carnețel tot ce am aflat despre locurile pe care le-am văzut, precum și impresiile mele. Această experiență îmi va fi extrem de folositoare pentru viitoarele articole și povești, împrumutând aerul autentic și adăugând credibilitate firului narativ. 
Ultimul oraș pe care îl voi vizita este Bruxelles, cu tot ceea ce are de oferit. Abia aștept să văd Madona lui Michelangelo din Biserica Notre-Dame și Palatul Regal, apoi să mă bucur de turul panoramic prin capitala Belgiei. Cu toate că nu cunosc prea multe despre acest oraș, sunt sigură că mă va încânta și voi avea noi lucruri de descoperit. 
Când mă voi întoarce în România voi fi bogată. Cultural și spiritual. Voi simți satisfacția de a-mi îndeplini acest vis și voi construi altele care într-un viitor apropiat să îmi dăruiască o nouă lecție de viață, o experiență unică, superbă și de neînlocuit.


Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.

Sursă fotografii: Pinterest.com

Proba 7. Modalități de a te menține în formă

Trăim într-o lume superficială care este atrasă de frumos și care atrage frumosul, iar ceilalți nu-și mai găsesc locul. Din momentul în care nu te mai încadrezi în aceste tipare ale lumii crezi că aparții „anormalului”, te simți respins, marginalizat, ridiculizat din toate motivele greșite. Nu mai contează că ai o minte genială, un zâmbet sclipitor și un simț al umorului extraordinar, dacă ai impresia că toate kilogramele pe care le ai în plus umbresc toate aceste calități. 

Apoi într-o zi te trezești cu un țel și îți promiți că într-un viitor apropiat (la alegerea ta) îi vei uimi pe cei care ți-au râs în față și ți-au pus porecle răutăcioase. Vor vedea cât de puternic ești și că prin multă muncă și alimentația potrivită nimic nu este imposibil. O ții așa o săptămână, două, poate trei, te cântărești mereu, cu speranța că văzând schimbări vei fi motivată, dar de cele mai multe ori nu observi nicio diferență sau din contră ai mai pus câteva kilograme. Ce este de făcut? 

Nu dispera. Ultimul lucru pe care ți-l dorești este să îți stârnești pofta de mâncare prin stres. În aceste condiții sunt activate hipotalamusul și cortexul adrenal, sunt eliberați hormoni de stres și astfel senzația pe care o vei simți este cea de foame și de a mânca. Rămâi optimist și încearcă să faci sport cât mai des, regulat și pentru a-ți fi mai ușor găsește un partener sau chiar mai mulți. Cheamă-ți prietenii în ajutor și vei descoperi că nu este chiar atât de rău atunci când ai cu cine să împarți „chinul.” Am aflat asta pe propria piele și după fiecare alergare eu și prietenele mele eram cu zâmbetul pe buze. Nici nu se putea altfel după o sesiune de lucru împreună.  

În plus, nu te grăbi, nu vorbi atunci când mănânci și nu sări peste mese. Dacă mănânci repede vei consuma mai mult până când te vei simți sătul, iar vorbitul la masă îngreunează digestia. Cu pași mici vei observa diferența, te vei simți mai bine. Poți adăuga în dieta ta diverse alimente care sunt cunoscute pentru efectul lor în scăderea în greutate, precum fasolea care secretă colecistokinină, un hormon ce suprimă natural apetitul. De asemenea, nu uita de lămâie, cu efectul ei antiinflamator și antioxidant, cu rol în scăderea colesterolului și curățarea ficatului, cu proprietăți antibacteriene și multe altele. Când este administrată pe stomacul gol ea curăță colonul, ajută digestia și elimină toxinele, conform mai multor studii realizate. Eu ador lămâia și de foarte multe ori o servesc goală, tăiată feliuțe subțiri. E un deliciu. Încearc-o și tu.

Ceaiul verde conține catecin care normalizează valoarea colesterolului și accelerează procesul de ardere a depozitelor de grăsime. Mai poți încerca salata, perele și grapefruitul. În 2006, un studiu efectuat pe 91 de persoane obeze, a demonstrat faptul că mâncarea unei jumătăți de grapefruit înainte de fiecare masă sau consumarea de 3 ori pe zi a unui pahar de suc, ajută la pierderea a 3 kg în 12 săptămâni, fără eforturi suplimentare. 

Nu-i așa că sună mult mai bine acum? Există atâtea modalități de a îți atinge țelul, depinde doar de tine să găsești ceea ce ți se potrivește și să folosești metode 100% naturale. De curând, a apărut pe piață produsul LemoSilhouette care are la bază limetele (lămâile verzi), guarana, ananasul, L-arginina (un aminoacid esențial), aloe vera și portocalul amar. Nu l-am încercat încă, dar ținând cont că nu dăunează organismului nu aveți ce pierde. 

Ține mine însă că atitudinea este cea care contează și care face diferența. Fii pozitiv, mereu activ și nu uita că cerul este limita. Dacă nu ești convins, poate poza de mai jos îți va fi de folos. Mult succes!


Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.

Sursă fotografii: Pinterest.com 

Proba 6. Cunoașterea vieții, la nivel terapeutic

Adevărata frumusețe izvorăște din sublim și simplitate. Voltaire

Când aud vorbindu-se despre frumusețea interioară nu mă gândesc numai la personalitatea unei persoane, la ceea ce transmite ea atunci când se află înconjurat de oameni, ci și la starea ei mentală și la sănătatea, care este un factor decisiv al modului în care se reflectă în frumusețea exterioară. Suntem conștienți că lucrurile iau o întorsătură diferită și calitatea vieții se schimbă atunci când vine vorba de boală. La apariția bolii cu toții ne închidem în noi, suntem reticenți, pierduți, frumusețea noastră se ascunde, iar asta o putem remarca foarte ușor la o privire mai atentă, ca cea a unui doctor căruia nimic nu îi scapă.

Despre asta vreau să vă vorbesc și eu, despre o întâmplare nu foarte plăcută a vieții mele, dar deosebit de animată. Contrar părerilor, nu mi-a plăcut întotdeauna atmosfera de spital, înconjurată fiind de zarvă, medici încruntați de îngrijorare, asistente uneori prea ocupate pentru a-mi oferi o vorbă bună, într-un pat alb, într-o lume la fel de albă a suferințelor și a deznădejdii. Am fost internată cu ceva timp în urmă într-un spital din București, cu o zi înaintea operației pentru care venisem. În acele momente nu mă gândeam la mine, ci încercam să fiu cât mai optimistă pentru mama care părea gata-gata să plângă când știa ce mă așteaptă, dar este imposibil să uit de golul mare din stomac care m-a împiedicat să mănânc în acea zi. Am înăbușit tot neastâmpărul și emoțiile mele prin lectură, am reușit să îmi păstrez calmul și nu am lăsat situația să mă afecteze. Am fost mai presus de condiția mea fizică, mai mult ca un vizitator, decât asemeni unui pacient.

Orice eveniment din existența noastră ne marchează într-o anumită măsură, de aceea și cea mai mică împlinire ne dă satisfacții infinite. Un exemplu bun ar putea fi o fostă profesoară de franceză cu care am împărțit atunci salonul și care era cea mai fericită când avea făcută manichiura de parcă abia ar fi venit de la Centrul Shakti sau când părul ei îl aranja ca la coafor înaintea vizitei de dimineață a domnului doctor. Pentru câteva momente uita de necazuri și radia întreaga încăpere. Nu știu care ar fi fost experiența mea acolo fără dânsa, dar compania ei a fost ca un pansament.

Ce se întâmplă însă când viața cuiva atârnă de un fir de ață? Încearcă în asemenea momente de cumpănă să găsești frumusețea într-un pat de spital, când acea persoană se află într-o prăpastie a gândurilor și grijilor și a devenit o fantasmă a ceea ce a fost odată. Atunci citești boala, neputința pe chipul ei, deoarece frumusețea interioară își găsește corespundent în cea exterioară. Cum se spune: dacă te simți bine, arăți bine.
Există însă miracole, și mă refer la cei pe care îi vezi în stadii avansate de boală și despre care ai impresia că au descoperit esența vieții, că știu lucruri la care tu nici măcar nu visezi și nu înțelegi cum pot fi optimiști. Aceștia au avut revelația restabilirii echilibrului între suflet și trup și au înțeles cât este de importantă este pozitivitatea.

Dacă aș putea alege modul în care să dobândesc acest echilibru acela ar fi masajul ayurvedic pentru cap și corp (ayurveda este un termen indian ce se traduce prin „cunoașterea vieții”) la Centrul Shakti, datorită beneficiilor care se transpun întregului organism, într-un sistem holistic. Acesta eliberează stresul, ajută detoxifierea, crește mobilitatea și flexibilitatea și stimulează vindecarea. Într-o lume în care suntem solicitați la maxim și tensiunea atinge cote fulminante, o astfel de terapie este ca o oază în deșert, o bucată de rai în care înflorim, întinerim și pentru o perioadă scurtă de timp cunoaștem sublimul. Exact ceea ce avem nevoie!

Mai multe informații despre acest tip de masaj puteți afla vizionând următorul CLIP.

 Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.