Proba 14. Mic dejun cu J. K. Rowling

Aceasta este una dintre cele mai incitante zile din viața mea. Sunt trează de mai bine de cinci ore, probând nenumărate ținute din garderoba mea; am trecut de la casual, la business, apoi la classy, iar în final m-am decis să port un sacou elegant alb, o bluziță bej și pantaloni negri de stofă, alături de o pereche superbă de pantofi bej. Vă întrebați oare de ce sunt atât de emoționată? Cu o săptămână în urmă m-am înscris pentru a-i lua un interviu autoarei britanice J. K. Rowling, care urma să sosească în România pentru o petrecere de caritate și va fi cazată la Hotel NH Bucharest. Desigur, nu mi-am făcut prea mari speranțe că voi fi aleasă, până când am fost sunată și mi s-a spus că trebuie să mă prezint vineri în București, la NH Hotel pentru a servi împreună cu idolul meu un breakfast AntiOx. Am căutat mai multe informații pe www.nh-hotels.com și am fost foarte impresionată de ce am descoperit de site. Fotografiile păreau desprinse dintr-un alt peisaj, nicidecum autohton și părea locul perfect pentru a petrece cea mai bună zi din viața mea. Așa începe povestea mea.       

După pregătiri minuțioase și multă agitație, la 6:00 eram gata îmbrăcată și nu foarte strident machiată. Am verificat pentru ultima oară dacă am pus în geantă reportofonul și foaia cu întrebări de ajutor pe care o scrisesem în caz de urgență și am urcat în mașină. Drumul spre capitală a durat puțin peste două ore, timp în care am ascultat muzică, dar nici măcar terapia aceasta nu și-a făcut efectul, să mă calmeze. Oare voi fi capabilă să duc interviul la bun sfârșit fără să par o lunatică?     


La recepție, o doamnă foarte drăguță, îmbrăcată într-un costum bleu din două piese, mi-a explicat unde voi lua micul dejun și că Joanne Rowling va coborî în următoarele 20 de minute. După ce am fost condusă spre o imensă sală a restaurantului, am luat loc la o masă lăturalnică și am privit cu poftă la platourile ce erau aduse pentru noi. Abia am reușit să recitesc foaia cu întrebări că am și zărit-o apropiindu-se spre mine. Zâmbetul ei era înviorător, semn că începuse cu bine această dimineață, dar eu mă simțeam foarte intimidată. Am pornit reportofonul și m-am ridicat în picioare. 


 – Bună ziua, i-am spus în timp ce ea mi-a strâns mâna și mi-a oferit câte o sărutare pe ambii obraji. Vă mulțumesc pentru această oportunitate. Mă bucur tare mult să vă cunosc. 

– Bună. Doamne, ce scumpă ești. Numele tău este Diana, nu-i așa? 


– Da, sunt Diana Gavrilă, doamnă Rowling. 


– Vino aici. Nu-mi venea să cred că mă îmbrățișa din nou. Te rog, a adăugat ea, spune-mi Jo. Insist. 


 – În regulă,… Jo. 

– Să ne așezăm.  


– Este o onoare să mă aflu aici, să luăm masa împreună, deoarece te admir foarte mult. 


– Mă bucur și eu să fiu aici, este o provocare pentru mine. Să fiu sinceră nu știam la ce să mă aștept când organizatorii m-au întrebat dacă sunt de acord cu acest interviu. Acum realizez că a fost o idee foarte bună. A durat puțin până am ales persoana care să mi se alăture la acest breakfast AntiOx realizat de chef Enrique Martinez, un om deosebit pe care am avut plăcerea să îl cunosc, dar când am citit textul pe care l-ai trimis am știut că trebuia să te întâlnesc. Am fost impresionată că ai reușit să vorbești foarte frumos, fără să mă lingușești, cum au făcut ceilalți. 


– Vă mulțumesc mult. 


– Ce spui, draga mea? Mâncăm și discutăm în același timp? Arată prea bine să stăm și să privim. 


– La asta mă gândeam și eu, i-am mărturisit.


Am început apoi să râdem amândouă, în timp ce ne umpleam farfuria cu minunatele sortimente. Deja mă simțeam în largul meu alături de ea. 


– Povestește-mi despre tine, Jo. Cum decurge viața ta zilele acestea?


– Sunt deosebit de ocupată în prezent, mereu pe drum. Pe lângă petrecerile acestea de caritate la care particip îmi petrec timpul scriind, iar weekendurile le păstrez pentru familia mea. Îmi doresc să fiu mereu alături de ei, pentru că mai întâi de toate sunt mamă, soție și apoi scriitoare. În ordinea aceasta. 


– Nici nu se pune problema. Familia este întotdeauna cea mai importantă. Fiindcă ne aflăm la masă, spune-mi te rog ce le pregătești celor trei copii ai tăi atunci când ai timp? Cum arată un mic dejun, de exemplu?


– În tinerețea mea am fost de foarte multe ori neglijentă cu mâncarea, dar odată cu nașterea Jessicăi am devenit mai atentă cu ceea ce pun pe masă, în special când vine vorba de copii. Eu și Neil, soțul meu, încercăm să le pregătim ce este mai sănătos, îi încurajăm să mănânce multe fructe, legume și produse ecologice. Pentru dimineață, David și Mackenzie adoră iaurtul cu diverse fructe și musli, iar Jessica preferă o omletă cu brânză și un pahar de suc de fructe. Ar trebui să încerce și ei bunătățile acestea, în special cașcavalul. Este foarte gustos!  


– Într-adevăr. Merge atât de bine în combinație cu croissantul, iar sucul de mango este revigorant. 


 – Așa e, a zis ea, mușcând dintr-un croissant. Prima dată când am fost pusă față în față cu o problemă legată de alimentație a fost prin intermediul unei scrisori primite de la o fetiță de 11 ani. Atunci am devenit conștientă de impactul pe care îl am asupra cititorilor mei. Să fiu sinceră, mi-a fost tare frică că nu voi reuși să o ajut, de aceea am vorbit cu medicul care are grijă de copiii mei înainte de a-i răspunde la scrisoare. 

– Vă referiți la Evanna Lynch, actrița care a jucat rolul Lunei Lovegood în Harry Potter? S-a luptat cu anorexia, dacă îmi aduc eu bine aminte.


– Da, despre Evanna este vorba. De atunci mă gândesc mereu la ea ca și cum ar fi fata mea. Am învățat și eu foarte multe din experiența prin care a trecut și sfătuiesc pe toată lumea care este pregătită să mă asculte că este esențial să ne hrănim bio pentru a fi sănătoși. Privește toate aceste fructe și legume! Arată superb!


– Nu am mâncat niciodată atâtea fructe la un loc la un singur mic dejun. Ar trebui să încerc asta și acasă. Să revenim la întrebări. Știu că ești invitată la o petrecere de binefacere în această seară. Cum ai ajuns să te implici în opere de caritate?


– Ideea a venit odată cu primii bani câștigați din publicarea seriei Harry Potter. Atunci am decis că vreau să ajut oamenii nevoiași și bolnavi, deoarece am fost la rândul meu pentru foarte multă vreme o persoană săracă și cunosc prea bine sentimentul de deznădejde care îți zdrobește sufletul. Este foarte greu să depășești această situație de unul singur. Încă mă trezesc îngrozită uneori, când visez lucruri din trecutul acela întunecat. În ceea ce privește colaborarea cu societatea de scleroză multiplă… Ei bine, se datorează mamei mele care a suferit de această boală. Mi-ar fi plăcut să fi existat o șansă să fie alături de mine acum, să fi fost ajutată atunci.


– Îmi pare tare rău pentru suferința ta, Jo. Sunt sigură că a fost o femeie deosebită. 


– Cea mai minunată femeie pe care am cunoscut-o. Pentru câteva secunde a tăcut, cu privirea fixă spre fereastră, așa că am așteptat răbdătoare să se reculeagă. Mi-a zâmbit apoi și a reluat firul poveștii. Evenimentul acesta este organizat pentru copiii cu dizabilități, în cea mai mare sală din NH hotel, de aceea nu am putut refuza invitația. Din câte știu, sunt așteptate peste 30 de personalități să sosească astăzi. Sper să strângem o sumă cât mai mare de bani pentru a fi un ajutor real acestor copii.      


– La fel îmi doresc și eu. Este cumplit să văd copiii suferind. 


 – Da, este foarte dureros.  

 – Să vorbim puțin și despre scris. În prezent lucrezi la continuarea cărții „The Cuckoo’s calling”? Ai în proiect o nouă carte sau serie?

 – Cartea a doua a seriei se numește „The Silkworm”, unde îi vei întâlni din nou pe Cormoran Strike, detectivul particular, și asistentul său, Robin Ellacott, aflați pe urmele unui scriitor care dispărut odată cu manuscrisul său periculos. Mai multe nu spun, vreau să fie surpriză. Nu duc lipsă de idei, de aceea le notez mereu pe unde apuc, dar nu am început nimic nou. Îmi place să duc la bun sfârșit un lucru înainte să o iau de la capăt cu un nou proiect.

 – Abia aștept să citesc următoarea carte! Ador misterul și acest nou pseudonim. Cum ai ajuns să îți schimbi numele?

 – A fost interesant să mă dau drept altcineva, până când s-a aflat adevărul în presă. După succesul seriei mele agentul meu era sigur că tot ceea ce voi scrie se va cumpăra, de aceea eu am vrut să descopăr dacă eram apreciată pentru ceea ce scriam, fără a purta numele cu care am devenit faimoasă. Din păcate, a durat prea puțin pentru a evalua rezultatul. Mă așteptam desigur și la critici, fiindcă am schimbat genul în care scriam. Mi-am dorit dintotdeauna să scriu romane polițiste. 

 – Eu te voi sprijini întotdeauna, indiferent de ceea ce alegi să scrii. Ești un model pentru mine. 

 – Îți mulțumesc, Diana. Înseamnă mult pentru mine.            

 – Un lucru nu te-am întrebat însă, așa de încheiere. Se apropie timpul să plec. Ce părere ai despre România? Ai avut rețineri să vii aici? 

– Nu, nu am avut rețineri. Am colaborat în trecut cu editura Egmont, cea care mi-a tradus cărțile, și totul a decurs bine. În plus, am avut parte numai de lucruri bune de când am venit, iar oamenii au fost foarte prietenoși și primitori. Sunt de părere că nu trebuie judec fără să cunosc. 


– Mă bucur să aud asta. Îți mulțumesc mult pentru deschidere și sinceritate, Jo. A fost o plăcere și o onoare să te întâlnesc. Vreau să îți mulțumesc de asemenea pentru că mi-ai oferit prin Harry un motiv în plus să îndrăgesc literatura, că mi-ai animat copilăria și mi-ai arătat ce înseamnă prietenia și adevăratele valori. 


 – Mulțumesc și eu pentru acest interviu și pentru susținerea ta, draga mea. Mă bucur că te-am cunoscut și că te regăsești în cărțile mele, să aud aceste cuvinte reprezintă cea mai frumoasă parte a meseriei de scriitor. Prin asemenea întâlniri și discuții cu cititorii mei găsesc împlinirea și dorința de a scrie mai bine. 

Am părăsit apoi hotelul, strângând reportofonul în brațe și păstrând în minte ultimele sale cuvinte. Eram cea mai fericită!    

 


 P.S. Acest interviu este (din păcate) ficțiune. 
 
Articol înscris în cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s