Marea nesfârșită (#2) de Rick Yancey

Synopsis:
Al Cincilea Val al invaziei extraterestre care a lovit Pământul face ravagii printre puţinii oameni rămaşi în viaţă: „nu Ceilalţi au inventat moartea; ei doar au perfecţionat-o“.

Un hotel părăsit, ros de şobolani şi de frigul unei ierni aprige, nu poate fi o ascunzătoare bună pentru grupul de tineri supravieţuitori care au reuşit să rămână împreună. Cineva trebuie să rişte plecând în căutarea unui loc sigur, chiar dacă asta ar însemna să nu-şi mai vadă prietenii niciodată. Pericolele care îi pândesc aici sunt multe şi imprevizibile. Cine s-ar gândi că o fetiţă de 5 ani salvată de la îngheţ ar putea pune în primejdie viaţa tuturor?

Părerea mea:
La finalul primului volum al seriei „Al cincilea val” abia așteptam să pun mâna pe continuare, de aceea am fost foarte încântată când am văzut că cei de la Editura Art tocmai publicaseră „Marea nesfârșită”. Cum a ajuns la mine m-am și apucat de citit și am pornit din nou într-o nouă aventură cu personajele pe care le îndrăgeam deja.

Cum se întâmplă des în serii, mi-a fost teamă ca acțiunea să nu se ridice la aceeași intensitate ca în prima carte, ceea ce s-a și întâmplat până la urmă, dar tot am fost plăcut impresionată de felul în care evoluează povestea noastră. Majoritatea evenimentelor au loc în hotelul în care grupul de supraviețuitori se adăpostește de extratereștri, dar asta nu înseamnă că nu au fost la fel de impresionante ca și celelalte. Cum era de așteptat au din nou parte de surprize neplăcute, deoarece extratereștri le întind de data aceasta o capcană printr-o fetiță de 5 ani, care este gazda unei bombe pregătite să îi ucidă. Cu fiecare decizie luată, ei realizează că le-ar fi mai ușor să renunțe la compasiune și să recurgă la orice metode pentru a supraviețui, însă Cassie nu este de acord.

În locul acțiunii amețitoare din primul volum aici avem parte de o luptă mai degrabă la nivel psihologic, însă nu știu care psihic este afectat mai mult: al personajelor sau al cititorilor. Rick Yancey se joacă puțin cu mințile noastre și la fiecare pas ne „ucide” câte un personaj încât nu mai poți să respiri liniștit nicio secundă. Și totuși nu se sfârșește fără morți, ca în orice război care se respectă… 😦 

Cu fiecare mutare a extratereștrilor devine evident că modul în care acționează ei este personal, asemeni unei răzbunări, iar printre faptele lor crude nu mai înțelegem care este scopul. Dacă doresc planeta noastră de ce nu ne omoară pe toți rapid și gata? De ce se joacă cu noi ca și cu niște animale de laborator? Avem parte și de o comparație interesantă a noastră cu o infestație de șobolani oferită de Vosch. Nu poți să nu-l iubești. 😡

Personajele noastre au evoluat, au devenit mai puternice, mai dure, cum era de așteptat, iar Vosch, liderul extratereștrilor, este de data aceasta mai prezent în acțiune și își vede în continuare de planurile sale, fără niciun pic de milă pentru oameni. Pe tot parcursul romanului îmi venea să îl torturez un pic, să simtă și el suferința pe care a produs-o. Interacțiunea dintre el și Ringer a fost cât se poate de ciudată, deoarece este dificil să-ți dai seama ce dorește să obțină în urma acestui lucru. A fost chiar dezarmant de urmărit.      

Printre personajele noi o avem pe Grace, un Amuțitor ca și Evan, care dorește în continuare eliminarea oamenilor și care pare sărită de pe fix. Ea face tot posibilul să dea de urma supraviețuitorilor, folosindu-se de Evan pentru a ajunge la Cassie. Fiind fosta prietenă/iubită a lui Evan este de la sine înțeles că ea și Cassie nu vor fi cele mai bune prietene, însă mi se pare de-a dreptul ciudată tipa. Și ea merită o bătaie bună. De la mine. Gratis. 😀

Un alt personaj nou este Razor, paznicul lui Ringer din tabără inamicului. Deși lucrează pentru tabăra adversă și Ringer nu se poate baza prea mult pe ajutorul lui, împreună descoperă foarte multe despre invazie și despre abilitățile lor. Cu siguranță a fost un rău necesar, iar informațiile obținute cred că vor fi extrem de importante pentru ceea ce urmează și pot fi ce avem nevoie pentru a ieși din groapă și pentru a învinge. Sper să se întâmple asta la un moment dat. Let’s kick some alian ass! 🙂

Deși îi lipsește acțiunea (știu că pare nașpa când spun asta), am găsit atât de multe lucruri care mi-au dat de gândit. Oare extratereștri chiar au ajuns pe Pământ sau doar au fost manipulați să creadă acest lucru și îi controlează de la distanță? Ar putea fi o manipulare a guvernului pentru a micșora nr populației…? Deși metodele mi se par inumane. Și dacă este vorba de extratereștri, de ce ar risca ei să se descarce într-un om și să riște să moară când ar putea să ne ucidă de la distanță foarte ușor? Care este scopul principal? Ce vor ei de fapt să realizeze? Chiar a fost nevoie să distrugă întreaga planetă? Acestea fiind spuse nici nu știu ce așteptări să am de la ultima carte, dar nici nu mai am răbdare până o să apară.

Dacă v-a plăcut primul volum cu siguranță o să vă placă și „Marea nesfârșită”. Vi-l recomand cu drag și aștept părerile voastre!

Le mulțumesc mult celor de la YoungArt pentru că mi-au oferit un exemplar al cărții pentru recenzare, în schimbul părerii mele sincere. Mai multe detalii pe pagina de Facebook Youngart.youngart-logo_transparent-bg_black-(1)

Nota mea:
Note
4 fluturași din 5

Citate:
* „Nu există speranță fără credință, nu există credință fără speranță, nu există dragoste fără încredere, nu există încredere fără dragoste. Elimină una dintre acestea și tot castelul omenesc de cărți de joc se prăbușește.”

* „Am ajuns să ne dezbrăcăm unul pe celălalt pentru că nu am avut de ales; să ții la pudoare în epoca Celorlalți e ca și cum ai sacrifica o capră sperând că asta o s-aducă ploaia.”

* „Era capodopera Celorlalți, magnum opus, trecutul și viitorul omenirii, ceea ce făcuseră și ceea ce promiseseră să facă; și am început să plâng. Am plâns pentru Megan și am plâns pentru mine și am plâns pentru fratele meu și am plâns pentru toți cei prea naivi sau ghinioniști care muriseră deja. ”

* „Nu Ceilalți au inventat moartea; ei doar au perfecționat-o. Au oferit morții un chip pe carene-au pus să-l privim în față, pentru că știau că era singura modalitate de a ne distruge. ”

* „- Asta e, a spus cu amărăciune. Plângi, Cassie. Plângi pentru ea. Plângi pentru toți copiii. Nu te pot auzi, nu te pot vedea și nu-și pot da seama cât de rău te simți, dar plângi pentru ei. Câte o lacrimă pentru fiecare dintre ei, un ocean întreg, plângi. Știi că am dreptate. Știi că nu am de ales. Și știi că și Ringer avea dreptate. E vorba despre riscuri. Și dacă o fetiță trebuie să moară pentru ca alți șase oameni să trăiască, înseamnă că ăsta e prețul. Ăsta e prețul.”

* „- Au făcut o greșeală majoră nemernicii ăia, a izbucnit el, pentru că nu au început prin a te ucide pe tine.
      – Benjamin Thomas Parish, ăsta a fost cel mai dulce și cel mai bizar compliment pe care mi l-a făcut cineva vreodată.”

Despre Rick Yancey:
Rick Yancey s-a născut pe 4 noiembrie 1961, la Miami, dar a crescut în Lakeland, Florida, alături de părinții săi adoptivi. A absolvit Roosevelt University și pentru o vreme a fost profesor de limba engleză și funcționar public. Din 2004 s-a dedicat în totalitate scrisului, publicând din 2001 până în prezent 13 romane și o carte de memorii. Cărțile sale s-au tradus în peste 20 de limbi și au obținut numeroase premii.

Al Cincilea Val, prima parte dintr-o trilogie despre supraviețuirea pământenilor în urma unei invazii extraordinare, este considerată de New York Times ca fiind una dintre cele mai bune cărți de ficțiune pentru copii și tineret din 2013.   

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s