Octopussy (#1) de Cristina Boncea

Synopsis:
Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.

Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…

Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.

Părerea mea:
Încă de la apariție, cartea Cristinei Boncea a făcut vâlvă printre bloguri și din punctul meu de vedere este cea mai bună publicitate pe care o poate primi un autor debutant. Publicitatea negativă este tot publicitate, nu-i așa? Cum era de așteptat, o parte dintre cititori a fost impresionată de „Octopussy”, iar cealaltă parte s-a simțit „datoare” să exprime toată nemulțumirea pe care a simțit-o la momentul respectiv. A fost ceartă și mare tărăboi. Tocmai de aceea, am preferat să mă țin departe de gura lumii și să aștept momentul propice pentru a-mi spune și eu părerea. Acum. 🙂

Înainte de a da drumul altor discuții, vreau să vă reamintesc că suntem de subiectivi cu toții și că avem dreptul la propria opinie, chiar dacă este la polul opus față de restul populației pământului. Acestea fiind spuse, haideți să începem.

Aceasta este povestea a două surori gemene care se reîntâlnesc după o perioadă mai lungă de timp și noi surprindem exact această interacțiune dintre cele două. În ciuda anilor în care nu s-au văzut, vom descoperi că surorile noastre seamănă mai mult decât ne-am fi așteptat și au numeroase lucruri și obiceiuri în comun. Becks și Hyena sunt asemeni numelor pe care le poartă: ciudate, greu de încadrat într-un tipar și atât de interesante, încât nu te poți opri din citit pentru a le cunoaște mai bine. Asta mi se întâmplat de la începutul lecturii și așteptam să fiu șocată, deoarece am citit câteva păreri nu tocmai pozitive, dar s-a produs efectul advers: m-a intrigat și mai tare. Viața lor este asemeni unui roller coaster și nu știi când o să se sfârșească și unde.

Părinții celor două sunt de asemenea atipici, diferiți de alți părinți pe care i-am mai întâlnit, iar întregul lor comportament te face să îți pui anumite întrebări în ceea ce privește expresivitatea sexuală a fetelor și dacă ele au copiat pur și simplu ceea ce au văzut în familie sau este mai mult decât atât. 

Mi-a plăcut partea de studiu a unchiului venit din America și ideea în sine, deși nu cred că a fost suficient dezvoltată pentru a-mi satisface curiozitatea științifică. Nu știu cât de multe o să aflăm din continuarea cărții, însă sper să ne aducă niște informații în plus, o evoluție a personajelor principale și, de ce nu, elucidarea unui anumit mister din trecut. 

Deși au fost anumite aspecte ale cărții pe care le-am considerat nepotrivite din varii motive, le-am tolerat, deoarece le-am încadrat în categoria evenimentelor definitorii pentru Becks și Hyena, nu un afront asupra cititorilor din partea Cristinei. 

Ideea de la care se pornește este originală și prezintă în scene foarte vizuale anumite aspecte ale unui comportament deviat de la normal. Am discutat despre toate posibilele semnificații într-un liveshow al Cartepidemiei împreună cu ceilalți colegi ai mei și dacă sunteți curioși vă invit să îl urmăriți. La un moment ni se alătură și Cristina și ne răspunde la diversele întrebări care ne-au trecut prin cap la finalizarea lecturii. Datorită felului ambiguu în care a fost scrisă și a finalului incert m-a făcut curioasă să descopăr ce se întâmplă mai departe.

Per total, a fost o lectură ușoară, extrem de rapidă, ce îți captează atenția de la început și nu-ți mai dă drumul. Eu v-o recomand cu drag, în special dacă sunteți curioși în ceea ce privește povestea și dacă puteți să vedeți în spatele limbajului licențios și a scenelor care pot impresiona ușor.  

Mulțumesc frumos Cristinei pentru acest exemplar. Țin să menționez că acest lucru nu m-a influențat în niciun fel în aprecierea cărții. 

Nota mea:
Note
3 fluturași din 5

Cristina BonceaDespre Cristina Boncea:
S-a născut pe 1 ianuarie 1998 în Tg-Jiu. În prezent locuiește în București și este elevă în clasa a XII-a la profilul filologie bilingv germană. Octopussy este romanul său de debut și a fost publicat pe data de 18 februarie 2015 la editura Herg Benet. Cristina a obținut câteva premii pentru poezie și proză scurtă în cadrul unor concursuri școlare iar una dintre poveștile sale a fost publicată în ediția decembrie 2015 a Revistei de Suspans.

Anunțuri

Miss Peregrine (#1) de Ransom Riggs

Miss Peregrine (Ransom Riggs)
Synopsis:
O insula misterioasă. Un orfelinat abandonat. O stranie colecţie de fotografii.
O tragedie îl aruncă pe tânărul Jacob, în vârstă de doar şaisprezece ani, pe o insula izolată. Aici descoperă ruinele căminului “pentru copii deosebiţi” al domnişoarei Peregrine. Pe măsură de Jacob înaintează pe holurile şi prin dormitoarele parăsite, îşi dă seama că cei care s-au adăpostit cândva acolo au fost mai mult decât deosebiţi. Poate că nu întâmplător au fost trimişi într-un loc uitat de lume. Şi, oricât de bizar ar suna, ar putea fi încă în viaţă. Un roman fascinant, ilustrat cu fotografii tulburătoare, care-i va încânta pe adulţi, pe tineri şi pe toţi cei care vor să se bucure de o aventură în lumea umbrelor.

Părerea mea:
Îmi amintesc perfect ce așteptări aveam când am citit pentru prima dată descrierea acestei cărți: că va fi stranie și scary. Stranie este, însă nu și înfricoșătoare. Când a ajuns la mine m-am îndrăgostit complet de felul în care arată.
Trebuie neapărat să știți cât de frumoasă este această carte. Este plină de poze vechi și ciudate care se potrivesc perfect în poveste și pe lângă asta, avem parte de un design care nu te lasă să te hotărăști dacă este un album antic de poze sau o carte propriu-zisă. Ei bine, este o combinație între cele două. Ador tonurile de alb, negru și gri din această carte și pot spune cu mâna pe inimă că este una dintre cele mai deosebite cărți pe care o am în bibliotecă. La fel de deosebită precum copiii din povestea noastră fantastică.

Personajul principal este Jacob, un tânăr ce are parte de un episod traumatizant în momentul în care bunicul său este ucis de o creatură pe care numai el a putut să o vadă și toți ceilalți cred că a fost un simplu accident. O curiozitate aprigă îl face pe Jacob să pornească în căutarea adevărului și singura persoană care ar putea să îl ajute este Miss Peregrine, despre care află din lucrurile rămase de la bunicul său. Pentru asta este capabil să facă orice, așa că își convinge părinții să îl lase să pornească într-o călătorie de cercetare și aceștia sunt de acord cu condiția ca tatăl său să îl însoțească. Totul pare normal pe insula pe care ajung, până când o întâlnește pe Miss Peregrine și pe copiii de care aceasta are grijă.

 Atât de lin se desfășoară evenimentele, încât la un moment dat te gândești dacă acestea sunt adevărate, deși depășesc cu mult realitatea pe care o cunoaștem noi, iar pozele pe care le conține nu te ajută deloc, deoarece întăresc și mai mult nebuniile la care luăm parte. Autorul susține că nicio poză nu a fost modificată, astfel că te întorci de unde ai pornit și rămâi cu aceleași îndoieli. 

Mi-au plăcut mult personajele, așa ciudate cum sunt, dar pline de farmec. Abilitățile lor dau un surplus de magie cărții și mi-am dorit să aflu mai multe despre trecutul lor, chiar mai mult decât ne este oferit. Sper să primesc toate răspunsurile până la finalul seriei și cu siguranță sunt curioasă de ce o să descopăr în continuare.  

În urma acestei călătorii Jacob primește mai multe decât a cerut inițial: nu numai că află lucruri noi despre bunicul său, dar înțelege de ce se simțea atât de legat de acesta și ce au cei doi în comun. În prezența copiilor începe să se simtă în largul său, mai mult decât a făcut-o vreodată și toate poveștile pe care le-a auzit de la bunicul său capătă dintr-o dată sens.

Această lume creată de Ransom Riggs este plină de mister și colțuri întunecate și fiecare moment petrecut alături de personajele sale mă face să-mi doresc să-mi petrec mai mult timp în preajma lor. Cu siguranță ar fi primit 5 fluturași din 5 dacă ar fi avut o parte mai înfricoșătoare.

Eu v-o recomand cu drag și abia aștept să aud și părerile voastre.
Vreau să mulțumesc frumos Editurii Art pentru această carte și țin să menționez că nu am fost influențată în niciun fel în aprecierea acesteia. Pupici! 

Notă:
Note
4 fluturași din 5

Despre Ransom Riggs:
„I grew up in Florida, went to Kenyon College in Ohio, then film school at USC in LA, where I still live. I write books and screenplays, blog daily for mentalfloss.com, and make short films.

Miss Peregrine’s Home for Peculiar Children is my first novel. I’m really excited about it – it was challenging and rewarding and I hope people like it. If you read that and like the found photographs in it, you might be interested in a book comprised entirely of found photographs that I have coming out January 2012 from HarperCollins. It’s called Talking Pictures. You can find sneak peeks by doing a search for „mental floss talking pictures” (I included a number of images in blogs there) and I made a kinda-sorta book trailer for it, which is on my youtube page: youtube.com/ransriggs.

Also, watch out for a Miss Peregrine book trailer, which I’m working on right now! I get to go to Belgium and film inside creepy abandoned chateaus, which I’m *really* looking forward to.”