Ceva neașteptat 😀

Astăzi am avut parte de o surpriză foarte plăcută în timp ce mă întorceam acasă cu trenul. Nu știu dacă este de la sine înțeles, dar aveam o carte cu mine. Rareori se întâmplă să nu am una… sau chiar mai multe. Pe aceasta abia o împrumutasem de la bibliotecă și eram absorbită cu totul între paginile ei. Cartea se numește Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt și trebuie să-i mulțumesc frumos Irinei pentru recomandare! 

Pentru că iubesc literatura sunt mereu dornică să discut despre cărți, deși nu am de foarte multe ori ocazia face to face, iar persoana cu care am avut plăcerea de a sta de vorbă astăzi a fost cineva la care nu m-aș fi așteptat nici într-o mie de ani. Din acest moment sunt absolut sigură că este adevărată zicala: Aparențele pot fi înșelătoare. 

Eu deja mă aflam în tren când un bărbat la vreo 50-60 de ani m-a întrebat dacă este liber locul de lângă mine. Probabil că aș fi găsit o scuză dacă nu aș fi fost cu privirea în carte. Așa că m-am dat la o parte să îi fac loc bărbatului. Acum îmi este rușine să vă spun care a fost prima mea impresie, probabil vă puteți imagina că nu a fost una foarte bună, dar ceea ce am descoperit după călătoria noastră împreună a fost ceva inedit. O parte din drum acesta completa un rebus, astfel că eu îmi vedeam în continuare de citit până când m-a observat și m-a întrebat ce citesc. I-am arătat coperta și speram să termin repede această discuție care mă incomoda oarecum, deoarece lumea începuse să se uite la noi. Apoi ochii i s-au luminat și a început să îmi povestească despre ce a citit el până acum și ce îmi recomandă. Mi-a spus că i se pare cunoscut Eric-Emmanuel Schmitt, dar că nu a citit nimic de acesta. A început cu surorile Bronte, dar mi-a menționat mai întâi operele lor, provocându-mă într-o conversație despre literatură și nu numai. Și am uitat efectiv totul. Mi-a spus despre dragostea pentru Ernest Hemingway și cartea lui Adio, arme, despre scriitorii ruși, despre Schopenhauer și Karl Marx, despre Proust, Stendhal, Mark Twain, Shakespeare și o mulțime de scriitori români, chiar și despre Einstein. Nu-mi venea să cred ce aud. Mi-a mărturisit că nu a avut ocazia prea des să aibă o astfel de discuție cu cineva din generația mea, fiindcă stăm mereu cu privirea în telefon și nu mai citim, dar a înțeles că există și excepții. Am aflat de la acesta și puțin despre viața lui, că a lucrat foarte mulți ani ca operator de cinematograf și mi-a explicat cum funcționează totul și câteva secrete din această meserie. A fost cea mai scurtă jumătate de oră pe care am trăit-o în ultima vreme.

La final mi-a sărutat mâna, impresionat ca și mine de ceea ce descoperise și m-a rugat să îi țin loc și mâine. Nu știu dacă ne vom mai întâlni și altă dată, dar cu siguranță nu voi uita prea curând această zi și pentru asta vreau să-i mulțumesc. Am învățat o lecție foarte importantă, aceea să nu judec niciodată „o carte” după copertă. 

V-am pupăcit! 😚

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Ceva neașteptat 😀&8221;

  1. Adrian Ivan zice:

    Si eu mai am momente cand vad oameni citind prin cafenele (nu prea merg cu mijloace de transport in comun) si mai intru in discutie. E cel mai misto lucru ca poti vorbi cu un strain despre asta. Poti sa spui tot ce vrei ca oricum sunt sanse sa nu va mai vedeti dupa aceea.

    Apreciază

      • Adrian Ivan zice:

        „Misto” e un cuvant, ca toate celelalte. E pregatit sa se afirme si sa apara in vocabularul tuturor cand te astepti mai putin. Intr-o lume in care lupta pentru a fi remacat e din ce in ce mai crancena mi se pare normal ca lucrurile mici sa creasca si sa intre in rand cu ceilalti. Folosesc cuvantul misto pentru ca e tanar, e fain, si nu in ultimul rand e plin de experivitate. Oamenii care citesc nu trebuie sa vorbeasca precum marii clasici, prefer sa vorbesc asa cum se vorbeste pe strada. Peste vreo 300 de ani oamenii vor considera cuvantul misto ca fiind un cuvant folosit de clasici. Nu cred in conformismul literaturii. Sunt deacord ca exista carti elementare si ca marii clasici ai literaturii universale sunt neintrecuti pana in prezent, dar pesonal cred ca in literatura de astazi nu ar trebui sa pastram aceleasi idei invechite. Prefer ca intr-un text scris in 2016 sa gasesc idei despre cluburi misto, curve si tequila, canabis si ambulanta neagra (ca tot e la moda), vreau sa vad realitatea exterioara in tot ce se scrie pentru ca… de ce nu? Noi tinerii (unii dintre noi) preferam lucrurile simple si spuse cu franchete. Asa-s eu. Nu ma judecat. Mai sunt si alti oameni care vorbesc cu „misto” si citesc carti. 😉

        Apreciat de 1 persoană

  2. Transilvanius zice:

    Adrian, pe strada, in sud. Incercati-l si voi pe „fain”, altfel e un motiv de declarare a independentei, oribilitatea asta alogena. 😀 Si pun pariu ca te bat la tinerete, asa ca lasa partea asta a argumentatiei. Deja e vintage, misto. Pana si Irinel il stia. 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s