Biblioteca sufletelor (#3) de Ransom Riggs | Recenzie

Synopsis:
Un băiat cu puteri extraordinare. O armată de monştri nimicitori. O bătălie magistrală pentru viitorul deosebiţilor

Copiii deosebiţi aflaţi în grija lui Miss Peregrine îşi ţin fanii cu sufletul la gură până în ultimul moment. După două volume năucitoare, Ransom Riggs aduce în cea de-a treia parte a îndrăgitei serii, Biblioteca Sufletelor, deznodământul mult aşteptat. Jacob descoperă, în sfârşit, care este rolul său în lumea deosebiţilor, pe măsură ce abilităţile lui devin din ce în ce mai sofisticate. Alături de Emma şi Addison MacHenry, cel mai deosebit câine vorbitor, Jacob sare din prezent în trecut, dintr-o buclă în alta, pentru a-şi salva prietenii captivi într-o fortăreaţă în care strigoii ticluiesc cele mai diabolice planuri. Astfel, cei trei eroi ajung de pe străzile Londrei moderne în labirinticul Pogonul dracului, o mahala uitată de lume a Angliei victoriene. Aici se va decide, odată pentru totdeauna, soarta lumii deosebiţilor, într-o luptă pe viaţă şi pe moarte împotriva strigoilor şi a sufletelor-pustii.

„După finalul plin de suspans al volumului Oraşul pustiu, cititorii se vor arunca fără să stea pe gânduri în noua aventură; şi nu vor fi dezamăgiţi.” RT Book Review

Părerea mea:


De fiecare dată când ajung la finalul unei serii simt o bucurie enormă pentru un capitol încheiat cu succes, dar și o ușoară tristețe pentru că nu voi mai citi de acum încolo despre personajele de care m-am atașat. Același lucru s-a întâmplat și cu Miss Peregrine, iar acest ultim volum a devenit cartea mea preferată din serie. Dacă în primele două mă plângeam că nu există destule scene terifiante care să contureze povestea, de data aceasta am primit mai mult decât mă așteptam. Deosebiții noștri ajung în Pogonul Dracului, o buclă folosită de către sufletele pustii ca bârlog pentru planurile lor mârșave și locul în care Jacob și Emma sunt nevoiți să meargă pentru a-și salva prietenii. Acest tărâm este unul dintre cele mai ciudate și înspăimântătoare locuri despre care am citit și mi-a făcut deosebită plăcere să îl descopăr, deși pare straniu să spun asta. Nu-l pot descrie decât ca fiind locul cel mai mizerabil, plin de cei mai teribili răufăcători, în care fiecare trăiește după propriile reguli. Acest loc a dat un anumit farmec cărții și pentru câteva momente am simțit într-adevăr o oarecare teamă. Pe lângă acest lucru, cartea cuprinde mai multe poze decât celelalte volume, sau cel puțin aceasta este impresia care mi-a lăsat-o. 

Un alt loc misterios este chiar așa numita Bibliotecă a Sufletelor, care aduce cu sine o legendă interesantă a deosebiţilor și un twist al reîncarnării, iar noi amenințări nu ai fost niciodată mai delirante.

Deși este o carte destul de voluminoasă am citit-o extrem de repede și nici nu mi-am dat seama când am parcurs-o de la un capăt la altul. Acțiunea pornește după finalul volumului 2 și ne explică noile încurcături și peripeții prin care trec personajele noastre. Jacob descoperă că posedă o nouă abilitate, care îi vine în ajutor în momentele dificile, iar ceilalți ajung să se bazeze din ce în ce mai des pe el. Deși este puțin cam prea utilă, această capacitate este genul de idee care oferă o altă perspectivă anumitor personaje negative din poveste, lucru de care nu pot să mă plâng. Acțiunea nu este întotdeauna cea mai originală, dar autorul reușește să arunce în acest amestec elemente care m-au luat uneori prin surprindere și mi-au păstrat vie atenția. Trebuie să-i ofer puncte în plus pentru stilul de scris, pentru că am observat o îmbunătățire a acestuia, în special a descrierilor care transformă anumite pasaje în adevărate scene de film, extrem de vizuale. 

Mi s-au părut de asemenea interesante noile informații pe care le aflăm despre bunicul lui Jacob și viața lui în lumea deosebițiilor și cum se leagă acum în povestea nepotului său. În Orașul pustiu am avut foarte multe lucruri negative de adresat noilor personaje, însă acum am fost surprinsă de faptul că adaosul din volumul 3 sunt misterioase, complexe, cu calități și defecte, capabile să ne pună în dificultate, neștiind dacă ne putem baza pe ele, iar în plus nu au capacități care să ne facă să ne dăm ochii peste cap. 

Finalul mi-a oferit tot ceea ce a fost nevoie pentru a fi satisfăcută, deși m-a lăsat puțin tristă. În ciuda peripețiilor destul de palpitante pe care le întâlnim, pentru mine cea mai mare valoare o au personajele de care m-am atașat, precum Jacob, Emma, Miss Peregrine și restul trupei, dar și de un nou personaj mai dubios pe nume Sharon, pe care abia aștept să-l descoperiți. Iar tot la final pot să afirm cât de mult îi detest pe părinții lui Jacob. Gata, am spus-o. 

Per total, am fost foarte mulțumită de această aventură în lumea deosebiţilor și o recomand cu drag. Deși este copilărească pe alocuri sigur va acapara copilul din voi, care mai are nevoie din când în când de un mic remainder din acea perioadă magică în care totul părea posibil. Cu mine a reușit mai mult decât alte cărți de acest gen și sper să vă placă. Vă pup! 

Rating:


Recenzie ”P.S: Te iubesc” by Cecelia Ahern + Film


5 fluturi din 5

Citate:

„Ce zi minunată pentru o călătorie în iad!”

„Pentru altcineva modul în care și-a înăbușit durerea putea să pară destul de aspru, dar eu o cunoșteam mult prea bine, așa că o înțelegeam perfect. Avea o inimă mare cât Franța și puținii norocoși la care ținea puteau fi siguri că-i iubea cu fiecare colțișor al acelei inimi – dar aceeași mărime era cea care îi cauza și probleme. Dacă se lăsa copleșită de sentimente, ar fi fost prea mult pentru ea. Așa că, trebuia s-o îmblânzească, s-o facă să tacă. Să expedieze suferințele spre o insulă care se umplea rapid cu ele, un loc unde avea să se mute și ea într-o zi. ”

„- Poate, a spus ea. Poate. Dar acum faci niște promisiuni pe care s-ar putea să nu le poți îndeplini. Rețeta perfectă de suferință pentru cei îndrăgostiți.”

„Și atunci mi-am dat seama – doar stând acolo și respirând alături de ea, cu liniștea dintre noi – că aceste cuvinte erau, probabil, cele mai frumoase. Acum că avem timp.”

Despre Ransom Riggs:


Ransom Riggs spune despre sine că îi plac poveştile. Îi place mai ales să le spună, foRansom Riggslosindu-se uneori de cuvinte, alteori de imagini. De cele mai multe ori de amândouă.

A început să scrie în copilărie, pe o veche maşină de scris, o vreme fiind preocupat doar de asta. Apoi, la un Crăciun, a primit cadou un aparat foto şi a devenit obsedat de fotografie. Într-o zi a dat împreună cu prietenii lui peste o cameră video pe jumătate funcţională şi au început să facă filme, cu ei înşişi personaje. De atunci a rămas îndrăgostit de fotografie, cinematografie şi scris.

A absolvit Kenyon College, unde a studiat literatura şi obţinut o diplomă în literatură engleză.

După absolvire a urmat cursurile facultăţii de film din cadrul Universităţii South California din Los Angeles. Ani buni a lucrat ca scenarist întreţinând în acelaşi timp şi o rubrică online pe mentalfloss.com şi contribuind la apariţia câtorva cărţi pe care aceştia le-au publicat la Harpercollins. De aici până la succes n-a mai fost decât un pas. Quick Book i-au oferit oportunitatea propunându-i o colaborare în urma căreia a apărut titlul Sherlock Holmes Handbook. Dar marele succes avea să-l cunoască odată cu publicarea trilogiei Miss Peregrine apărute integral la Editura Art.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s