Fantastic Beasts and Where to Find Them | Recenzia filmului

Imagini pentru fantastic beasts and where to find them

Decizia de a merge la cinema pentru acest film a fost una de moment și nu am avut prea mult timp la dispoziție să analizez ce va însemna acest lucru pentru mine. Inițial aveam în plan să citesc scenariul și apoi să îl vizionez, dar curiozitatea a învins și l-am convins pe prietenul meu să mă însoțească. A fost o bucurie în plus să descopăr că filmul este 3D, deoarece este o plăcere să urmărești astfel toate acele efecte deosebite ale magiei.

Am fost atât de entuziasmată de această nouă aventură în lumea magică a lui J. K. Rowling încât nu m-am putut abține să nu lăcrimez de mai mult ori pe parcursul filmului, mai exact când am întâlnit elemente care mi-au amintit de Harry Potter, de Hogwarts, de Dumbledore, de tot ceea ce am iubit la această serie de suflet. Și muzica m-a ajutat în acest sens. :))

Pentru că am avut ocazia doar să răsfoiesc puțin cartea scrisă inițial de J. K. Rowling, așa zisul manual al lui Newt Scamander – Fantastic Beasts and Where to Find Them, nu știam ce creaturi vor apărea în film, dar acest lucru a fost în avantajul meu, pentru că am avut parte de foarte multe surprize plăcute.  

Imagini pentru fantastic beasts and where to find them

Newt Scamander este un personaj de care m-am atașat foarte ușor prin grija pe care o poartă creaturilor sale și prin faptul că este vrăjitor, desigur, înainte de a afla mai multe despre trecutul și personalitatea lui. Actorul care îl joacă, Eddie Redmayne, a intrat foarte bine în acest rol și chiar m-a impresionat atenția pe care a acordat-o detaliilor. Atmosfera anilor `20 mi s-a părut foarte bine reprezentată și combinația cu magia o face și mai apetisantă și misterioasă.

Deși este un film de 2 ore nu aflăm atât de multe informații precum mi-ar fi plăcut, în special răspunsurile acelor întrebări care ne apasă încă de când am aflat că vor apărea filmele (Cum arată Ilvermorny?, Va apărea Dumbledore din nou?, Când?, Vom afla mai multe despre relația dintre Dumbledore și Grindelwald?, Vom revedea Hogwarts?), dar am încredere că J. K. Rowling își va face treaba perfect cum ne-a obișnuit și nu vom regreta așteptarea.  

Imagine similară

Avem de-a face și de această dată cu un nou grup de personaje încântătoare. Pe lângă Newt, îl avem pe Jacob Kowalski, un Încuiat simpatic și dolofan ce își dorește să înființeze o patiserie și două surori vrăjitoare, Tina și Queenie Goldstein. Preferata mea este Queenie, deoarece are o personalitate agreabilă și un farmec deosebit, dar ambele sunt foarte simpatice. Interacțiunea dintre ei mi s-a părut foarte naturală, iar scenele în care era implicată magia au fost incredibile. Nu cred că există vreo persoană care să nu-și dorească să primească o baghetă și să se apuce de învățat vrăji. Chiar și pentru gătit. 😉      

Imagini pentru fantastic beasts and where to find them credence

Un personaj aparte este Credence, un suflet chinuit care a trecut prin încercări grele. Îmi pare rău că nu s-a insistat mai mult pe povestea lui, mi-ar fi plăcut să știu mai multe despre el și abilitățile lui, dar sper ca filmul următor să facă puțină lumină și în această privință. Ezra Miller a interpretat acest rol cu foarte mare credibilitate și a fost extraordinar.  

Imagine similară

Creaturile lui Newt sunt extrem de speciale, așa cum m-am așteptat, și am îndrăgit partea în care ne sunt prezentate fiecare în parte. Valiza în care acestea sunt transportate are un farmec anume și este un element important și intrigant din poveste. Micuțul din imaginea de mai sus este favoritul tuturor și ne-a dăruit foarte multe scene în care am râs și am apreciat pufoșenia și ghidușenia lui. Este de-a dreptul drăgălaș!

Personajul negativ cu care suntem amenințați încă de la început nu apare foarte mult în film, dar să fiu sinceră nu m-a deranjat prea tare, eram prea captivată de acest nou capitol magic. Mai mult decât atât, nu mă surprinde prea tare. Până la urmă Voldemort a devenit un personaj complex doar la finalul seriei, pentru că în primele volume a avut parte doar de încercări eșuate, lucru care pare să se repete cu Grindelwald. Deși nu pot spune că mă sperie prea tare, sigur este un tip destul de întunecat și pus pe rele. Sper totuși să apară și Dumbledore, deoarece fără el nu cred că avea sens toată această serie, ținând cont că el este cel care l-a înfrânt în acel faimos duel.   

Acestea sunt lucrurile despre care am vrut să vă vorbesc, sper că v-a plăcut recenzia mea și că v-a fost de folos. Dacă sunteți interesați de un clip în care să discut pe larg despre acest film nu ezitați să îmi spuneți, cu siguranță mi-ar plăcea să stăm de vorbă și să despicăm firul în patru după ce ați văzut și voi filmul. Vă pup! :* 

 

Orașul pustiu (Miss Peregrine #2) de Ransom Riggs 

Synopsis:
3 septembrie 1940 este ziua în care zece copii deosebiţi încearcă să se salveze de o armată de monştri. Miss Peregrine este singura care îi poate ajuta, dar ea este captivă în corpul unei păsări. Extraordinara aventură începută în volumul anterior din seria Miss Peregrine continuă într-o călătorie plină de neprevăzut pentru Jacob Portman şi noii săi prieteni. Fără altă soluţie, copiii pornesc către Londra, oraşul în care s-ar putea afla singura lor salvare, sperând să găsească acolo leacul care să o vindece pe Miss Peregrine. Pe străzile distruse, cu ferestrele clădirilor întunecate ca nişte ochi fără vedere, pericolul pândeşte la fiecare colţ. 

Ca un adevărat magician, Ransom Riggs se foloseşte şi de această dată de fotografii vechi, care completează şi pun în valoare fascinanta poveste a copiilor deosebiţi.

Părerea mea:
De îndată ce am terminat prima carte a copiilor deosebiţi abia așteptam să descopăr unde mă vor mai purta aventurile lor, iar spre fericirea mea nu a trebuit să aștept prea mult, deoarece am fost plăcut surprinsă de cei de la Editura Art, care mi-au trimis cartea foarte repede. Eu vă invit să o citiți înainte de a afla părerea mea despre acest volumul 2 pentru a nu fi luați prin surprindere de detaliile pe care le voi da în continuare. Enjoy!

După cum știți, la finalul primului volum Miss Peregrine rămâne blocată în formă de pasăre și nu își poate ajuta copiii, iar Jacob hotărăște să își părăsească părinții și căminul pentru a le oferi noilor săi prieteni o șansă în această periculoasă călătorie. Nu o să vă relatez în amănunt ceea ce am descoperit, dar o să vorbesc puțin despre personajele care apar din când în când în calea lor și care este rolul lor. Încă o dată am fost plăcut impresionată de formatul cărții, de aspectul îngrijit, de pozele minunate care dau farmec poveștii, de mirosul aparte de vechi pe care este imposibil să nu îl remarci. Nu știu dacă aceasta a fost intenția, dar pentru mine a fost un lucru important. 

Așa cum am fost obișnuiți, avem parte de multe momente pline de acțiune, de surprize și răsturnări de situație, de personaje neobișnuite pe care le descoperim și prin intermediul pozelor din interiorLucrurile sunt puțin mai fanteziste decât în primul, mai ales fiindcă avem de-a face cu un câine vorbitor cu pipă și ochelari pe nume Addison MacHenry, cu Mârâilă și emu-rafa. Pentru mine a fost cam mult, de aceea am făcut abstracție de acest episod, dar restul aventurilor au fost extrem de incitante, iar finalul este partea mea preferată.  

Am avut parte și de această dată de niște descrieri deosebite, mai ales a orașului pustiu și a doua jumătate a cărții devine cu siguranță mai interesantă. Personajele noastre principale se maturizează, sunt mai unite, în plus ajungem să îi cunoaștem mai bine, iar acest lucru mi-a plăcut mult. Jacob are mai multă încredere în capacitățile sale și prinde mai mult curaj, iar ceilalți nu se lasă mai prejos. Sunt sigură că autorul mai are câțiva ași în mâncă. 🙂

Din nou, am sperat să întâlnesc un pic mai mult mister și să simt măcar o picătură de teamă în momentul în care citeam cartea, dar nu s-a întâmplat, motiv pentru care am rămas oarecum dezamăgită. Deși această serie se adresează mai mult tinerilor, copiilor, decât unui public matur, am găsit elemente care să îmi capteze atenția și să mă distreze. Ca un experiment, o să le dau mai departe surorii mele să le citească, deoarece sunt foarte curioasă ce impact o să aibă asupra ei, ținând cont că are o altă vârstă. 

Nota mea rămâne aceeași, aceea de 4 fluturași și trebuie să spun că sunt curioasă să văd ce se întâmplă mai departe cu acești copii deosebiți.

Vă recomand cartea dacă v-a plăcut primul volum, dacă sunteți și voi entuziasmați de aceste noi peripeții și dacă doriți să aflați ce s-a mai întâmplat cu personajele noastre. Vă pup!

Nota mea:

 

Note

4 fluturași din 5

Citate:

„Și așa ne-am apropiat încet-încet de țărm, cu ceața mereu pe urmele noastre. Tentaculele ei lungi, cenușii, ca degetele unei fantome, păreau că vor să ne tragă înapoi. De parcă nici insula n-ar fi vrut să ne dea drumul.”

„Mă plimbam pe malul apei și încercam să-mi imaginez cum mă vedeau noii mei prieteni sau, mai bine zis, cum voiam eu să mă vadă: nu ca pe Jacob, puștiul care și-a rupt cândva glezna, alergând după mașina vânzătorului de înghețată sau care, la dorința tatălui său și împotriva voinței lui, a dat probe și a eșuat de trei ori, încercând să intre în echipa de atletism a școlii, ci ca pe Jacob, cercetătorul umbrelor, interpretul miraculos al unor dureri de stomac dubioase, cel care era capabil să vadă și să ucidă monștri adevărați în carne și oase – și tot ce-ar fi putut pune în pericol de moarte grupul nostru vesel de deosebiți. „

Ransom RiggsDespre autor: 
Ransom spune despre sine că îi plac poveştile. Îi place mai ales să le spună, folosindu-se uneori de cuvinte, alteori de imagini. De cele mai multe ori de amândouă.

A început să scrie în copilărie, pe o veche maşină de scris, o vreme fiind preocupat doar de asta. Apoi, la un Crăciun, a primit cadou un aparat foto şi a devenit obsedat de fotografie. Într-o zi a dat împreună cu prietenii lui peste o cameră video pe jumătate funcţională şi au început să facă filme, cu ei înşişi personaje. De atunci a rămas îndrăgostit de fotografie, cinematografie şi scris.

A absolvit Kenyon College, unde a studiat literatura şi obţinut o diplomă în literatură engleză.

După absolvire a urmat cursurile facultăţii de film din cadrul Universităţii South California din Los Angeles.

Ani buni a lucrat ca scenarist întreţinând în acelaşi timp şi o rubrică online pe mentalfloss.com şi contribuind la apariţia câtorva cărţi pe care aceştia le-au publicat la Harpercollins. De aici până la succes n-a mai fost decât un pas. Quick Book i-au oferit oportunitatea propunându-i o colaborare în urma căreia a apărut titlul Sherlock Holmes Handbook. Dar marele succes avea să-l cunoască odată cu publicarea trilogiei Miss Peregrine apărute integral la Editura Art.

The Autumn Book Tag

Bună, dragilor! 

Știu că a sosit destul de târziu acest tag, dar l-am primit de la Anda și de la Irina (Mulțumesc fetelor!) și nu am vrut să îl las pentru anul următor. 😀

Vă invit și pe voi să îl completați dacă aveți chef. Întrebările sunt următoarele:
1. Ce îți place cel mai mult la toamnă?
2. Ce cărți din biblioteca ta îți amintesc de începerea școlii?
3. O copertă care îți aduce aminte de toamnă?
4. Un roman misterios care să-ți țină de cald în zilele friguroase.
5. Un film de vizionat în această toamnă.
6. Dintre cărțile care urmează să apară în acest anotimp ce te interesează cel mai mult?
7. Numește un film care va apărea la cinema în această toamnă și pe care îl aștepți de mult timp.
8. Numește 3 cărți pe care vrei să le citești în această toamnă. 

Sper să vă placă tagul și răspunsurile mele. Vă pup! Pe curând!

 

Ce am mai citit | Wrap up august & septembrie

 

Bună, dragilor! Cum a trecut vacanța pentru voi? Eu am citit, ca de obicei, de aceea a venit timpul să vă spun ce cărți am ales în august și septembrie.

Pe scurt:
În august am avut o perioadă mai dificilă, m-am luptat cu un reading slump și am citit destul de puțin. 

  1. Flash-uri din sens opus de Marian Godină – 4/5 – a fost o carte destul de amuzantă și mi-a prins bine. 
  2. Hired Bride (Beautiful Bride #1) de Noelle Adams – 4/5 – mi-a plăcut destul de mult pentru un chick-lit 🙂
  3. How to Work For Yourself: 100 Ways to Make the Time, Energy and Priorities to Start a Business, Book or Blog de Bryan Cohen – 2/5 – nu a fost ceea ce mă așteptam și m-a cam plictisit 
  4. What She Really Wants de Barbara Delinsky – 3/5 – o poveste foarte interesantă 
  5. Orașe de hârtie de John Green – 4/5 – nu este o carte extraordinară, dar m-a surprins plăcut finalul

În septembrie lucrurile s-au schimbat și am avut parte de niște cărți foarte bune. 

  1. Furia roșie (#1) de Pierce Brown – 5/5 – excepțională carte, abia aștept continuarea – revin cu recenzia.
  2. Persuasiune de Jane Austen – 5/5 – încă o dată JA mi-a demonstrat că este o scriitoare minunată 
  3. Nuvele de Ernest Hemingway – 4/5 – prima carte de Hemingway; am fost impresionată
  4. Mănăstirea Northanger de Jane Austen – 5/5 – dacă tot m-am apucat nu mă las până nu le citesc pe toate. Din nou, mi-a plăcut mult.
  5. Îngerul întunecat (#1) de Mihaela Strenc – 4/5 – a fost o poveste interesantă, sunt curioasă ce o să se întâmple mai departe – găsiți și recenzia AICI
  6. Dealurile verzi ale Africii de Ernest Hemingway – 4/5- operă autobiografică – nu mă așteptat să îmi placă atât de mult, dar are un stil care m-ar putea face să citesc aproape orice
  7. Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt – 5/5 – o carte superbă la care nu m-am putut abține să nu plâng; recomand cu drag. 

Voi ce ați mai citit? :*

Ceva neașteptat 😀

Astăzi am avut parte de o surpriză foarte plăcută în timp ce mă întorceam acasă cu trenul. Nu știu dacă este de la sine înțeles, dar aveam o carte cu mine. Rareori se întâmplă să nu am una… sau chiar mai multe. Pe aceasta abia o împrumutasem de la bibliotecă și eram absorbită cu totul între paginile ei. Cartea se numește Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt și trebuie să-i mulțumesc frumos Irinei pentru recomandare! 

Pentru că iubesc literatura sunt mereu dornică să discut despre cărți, deși nu am de foarte multe ori ocazia face to face, iar persoana cu care am avut plăcerea de a sta de vorbă astăzi a fost cineva la care nu m-aș fi așteptat nici într-o mie de ani. Din acest moment sunt absolut sigură că este adevărată zicala: Aparențele pot fi înșelătoare. 

Eu deja mă aflam în tren când un bărbat la vreo 50-60 de ani m-a întrebat dacă este liber locul de lângă mine. Probabil că aș fi găsit o scuză dacă nu aș fi fost cu privirea în carte. Așa că m-am dat la o parte să îi fac loc bărbatului. Acum îmi este rușine să vă spun care a fost prima mea impresie, probabil vă puteți imagina că nu a fost una foarte bună, dar ceea ce am descoperit după călătoria noastră împreună a fost ceva inedit. O parte din drum acesta completa un rebus, astfel că eu îmi vedeam în continuare de citit până când m-a observat și m-a întrebat ce citesc. I-am arătat coperta și speram să termin repede această discuție care mă incomoda oarecum, deoarece lumea începuse să se uite la noi. Apoi ochii i s-au luminat și a început să îmi povestească despre ce a citit el până acum și ce îmi recomandă. Mi-a spus că i se pare cunoscut Eric-Emmanuel Schmitt, dar că nu a citit nimic de acesta. A început cu surorile Bronte, dar mi-a menționat mai întâi operele lor, provocându-mă într-o conversație despre literatură și nu numai. Și am uitat efectiv totul. Mi-a spus despre dragostea pentru Ernest Hemingway și cartea lui Adio, arme, despre scriitorii ruși, despre Schopenhauer și Karl Marx, despre Proust, Stendhal, Mark Twain, Shakespeare și o mulțime de scriitori români, chiar și despre Einstein. Nu-mi venea să cred ce aud. Mi-a mărturisit că nu a avut ocazia prea des să aibă o astfel de discuție cu cineva din generația mea, fiindcă stăm mereu cu privirea în telefon și nu mai citim, dar a înțeles că există și excepții. Am aflat de la acesta și puțin despre viața lui, că a lucrat foarte mulți ani ca operator de cinematograf și mi-a explicat cum funcționează totul și câteva secrete din această meserie. A fost cea mai scurtă jumătate de oră pe care am trăit-o în ultima vreme.

La final mi-a sărutat mâna, impresionat ca și mine de ceea ce descoperise și m-a rugat să îi țin loc și mâine. Nu știu dacă ne vom mai întâlni și altă dată, dar cu siguranță nu voi uita prea curând această zi și pentru asta vreau să-i mulțumesc. Am învățat o lecție foarte importantă, aceea să nu judec niciodată „o carte” după copertă. 

V-am pupăcit! 😚

Îngerul întunecat (Orașul îngerilor #1) de Mihaela Strenc 

Synopsis:
De milenii, Veghetorii îi apără pe oameni de strigoi și de creaturile lumii de dincolo. Ana ignoră regulile ce le obligă pe Veghetoare să-și aleagă tineri la fel ca ele și intră într-o relație cu un bărbat fermecător, dar cu un trecut întunecat. Iubitul ei ascunde însă un secret care o va pune față în față cu cele mai negre coșmaruri ale ei. Acesta este în realitate fiul conducătorului, un Veghetor care a fost izgonit din familie după ce s-a aflat că s-a dedat unor practici interzise. Dar asta nu e cea mai mare problemă a Anei…

Părerea mea:
Aceasta este povestea Anei, o tânără ce duce o existență simplă într-o lume rece și plină de mister. Părăsită de iubitul alături de care trăise cei mai frumoși 5 ani din viața sa și distrusă de mărturisirea acestuia că nu a iubit-o niciodată, Ana se afundă în depresie până când prietenele ei iau atitudine și încearcă să o scoată din această stare. Astfel îl întâlnește pe Alex, un tip deosebit de frumos și extrem de direct pentru care dezvoltă o atracție nesănătoasă.

Zilele Anei devin din ce în ce mai tulburi odată ce se apropie mai mult de Alex, cu vise înfricoșătoare și episoade dubioase între vis și realitate, dar acesta nu observă schimbările ce au loc în interiorul ei, de aceea Ana nu mai știe ce să creadă. Oare își pierde mințile?

Apar și câteva probleme în relația lor, de diverse naturi, dar un lucru este sigur: Alex ascunde ceva important și Ana încearcă să fie rațională și să descopere despre ce este vorba. Nu e însă pregătită de acest adevăr…

Cartea este împărțită pe două părți, fiecare cu aproximativ 20 de capitole destul de scurte. Preferata mea este prima parte, deoarece în cea de-a două lucrurile au devenit puțin confuze și nu am înțeles anumite treceri de la o scenă la alta. Deși aflăm câte ceva despre creaturile care amenință omenirea și rolul Veghetorilor în această poveste, trebuie să spun că nu a fost de ajuns pentru mine. Încă există lucruri care nu au fost explicate și sper ca volumul următor să mă lămurească. Intră în scenă și o serie de elemente fantasy care au primit alt rol precum strigoii, dar și altele noi: Veghetorii, orbiurile și alte ființe demonice, care mi-au amintit puțin de seriile Instrumente mortale de Cassandra Clare și Academia vampirilor de Richelle Mead.

Desigur nu pot să nu discut și despre copertă. Aceasta nu este chiar pe gustul meu, de obicei mă feresc de cele care prezintă chipuri deoarece îmi dau impresia unui catalog de cosmetice și nu prea au legătură cu subiectul în sine, dar am învățat să trec peste acest aspect și să mă bucur de conținut.

Per total a fost o lectură ușoară, rapidă și interesantă pe care probabil aș fi terminat-o într-o zi dacă m-aș fi ambiționat. Mi-au plăcut personajele, mai puțin Silvia, dar acesta cred că era și scopul ei principal. Ea este una dintre „prietenele” Anei, dar la fiecare apariție își manifestă interesul față de Alex și devine extrem de enervantă pe parcurs. Nu știu cum are prietene o asemenea ființă fără limită.

Ana se lasă uneori prea ușor manipulata și lucrul acesta nu mi-a plăcut prea mult, dar consider a fi un rău necesar pentru a putea evolua pe parcurs. În aceeași ordine de idei, Alex este un bărbat cu o personalitate puternică și este genul de bărbat care atrage toate privirile, dar în spatele ochilor săi frumoși se ascund multă suferință și disperare. Mi-a fost simpatic, în ciuda faptului că nu am avut încredere foarte multă în el.

Așadar pot să spun mi-a plăcut destul de mult cartea, motiv pentru care a primit de la mine 4 fluturași din 5. V-o recomand cu drag dacă sunteți fani ai genului fantasy sau dacă v-a stârnit interesul recenzia mea. Eu una abia aștept continuarea și să aflu ce s-a mai întâmplat cu aceste personaje. V-am pupăcit. 😙
NB: Țin să menționez că am primit această carte pentru recenzie, dar nu am fost influențată în aprecierea ei.

Citate: – curând 

Nota mea:

4 fluturași din 5